Ministerul spaniol al Culturii va relua vizitele de probă în peştera de la Altamira, din localitatea Santillana del Mar, aflată în comunitatea autonomă spaniolă Cantabria, după 12 ani în care aceasta a fost închisă din cauza degradării. Potrivit unui comunicat de presă transmis ieri, obiectivul primei vizite de probă, care va avea loc joi, vizează analiza impactului prezenţei oamenilor asupra nivelului de conservare a peşterii. Cei cinci participanţi la vizită au fost aleşi aleatoriu, dintre vizitatorii Muzeului de la Altamira, de către responsabilii programului de cercetare pentru conservarea preventivă şi regimul de acces în peştera de la Altamira, început în 2012. Până în luna august, pe durata acestor vizite de probă, în peşteră vor intra 192 de persoane. Cercetătorii au stabilit şi protocolul pentru accesul în peşteră: vizita va dura 37 de minute, iar în fiecare loc al itinerarului, vizitatorii vor rămâne o anumită perioadă de timp. Vizitatorii vor intra în grotă cu salopete, şepci, măşti pentru faţă, precum şi încălţăminte specială. Vizitatorii nu vor putea atinge nimic din peşteră şi nici nu le va fi permisă fotografierea sau filmarea.

Pe durata vizitei, cercetătorii vor controla temperatura aerului şi a rocilor, umiditatea relativă a aerului, contaminarea la nivel microbiologic, nivelul apei infiltrate, al radonului (gaz radioactiv) şi al bioxidului de carbon. Redeschiderea peşterii de la Altamira a fost anunţată din luna ianuarie. Autorităţile locale au decis redeschiderea provizorie a grotei în care s-au documentat adevărate cicluri artistice ale preistoriei, cu admiterea a cinci vizitatori pe săptămână, pentru a putea analiza astfel impactul prezenţei oamenilor înainte de deschiderea definitivă. Vizitele turistice regulate înăuntrul peşterii de la Altamira, considerată “Capela Sixtină a artei rupestre paleolitice”, au fost suspendate în septembrie 2002, după ce s-a observat că în interior apăruseră microorganisme care deteriorau picturile. În 2009, cercetătorii au dezvăluit că peştera Altamira a fost locuită cu 22.000 de ani în urmă, mai mult decât se considera anterior. Această a fost descoperită în 1868, de un vânător, care l-a anunţat pe specialistul Marcelino Sanz de Sautuola. Acesta a cercetat peştera pentru prima oară în 1879 şi a descoperit diferite obiecte, precum şi primele urme ale artei rupestre. Acesta arăta atunci că picturile aparţin paleoliticului, însă oamenii de ştiinţă din acele vremuri nu l-au luat în serios.

În 1902, după ce în Franţa au fost descoperite alte urme artistice asemănătoare, datând din paleolitic, unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători de atunci, Emile Cartailhac, a scris şi despre peştera de la Altamira şi a recunoscut public că a greşit când a dezavuat descoperirea lui Sanz de Sautuola. În 1917, peştera de la Altamira era deschisă vizitatorilor, iar în 1924 a fost declarată monument naţional, devenind apoi şi unul dintre cele mai vizitate locuri din Spania. Peştera a fost aclimatizată pentru vizite şi înăuntru a fost ridicat un zid de protecţie pentru sala în care sunt pictaţi faimoşii bizoni coloraţi, însă în 1970 au apărut primele semnale de alarmă cu privire la deteriorarea picturilor din cauza transformărilor suferite în acest microclimat artificial. În 1977, peştera s-a închis pentru prima oară, după decenii întregi de vizite permanente: aici intraseră până atunci, în medie, 4.000 de persoane pe zi. În ultimele decenii ale secolului trecut, administrarea peşterii a fost asumată de Ministerul spaniol al Culturii, iar acesta a organizat şi permis ultimele excavaţii, petrecute în anii '80. În 1982, peştera s-a deschis din nou publicului, cu limite de până la 40 de vizitatori pe zi, în funcţie de anotimp. În 1985, peştera de la Altamira a fost inclusă de UNESCO în patrimoniul umanităţii.