Se-aruncă bani din elicopter... și tot degeaba

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Politici monetare neconvenționale

Se-aruncă bani din elicopter... și tot degeaba

Economie 08 Aprilie 2016 / 17:56 657 accesări

UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ Politicile de stimulare monetară adoptate de către marile bănci centrale ale lumii nu și-au atins scopul declarat, pentru că banii eliberați nu au fost absorbiți în economie, din cauza faptului că atât populația, cât și firmele sunt supraîndatorate, spune economistul-șef al Băncii Naționale a Românei (BNR), Valentin Lazea - „Politicile monetare neconvenționale au apărut în urma unui diagnostic greșit pus de economiști acestei crize în care încă suntem. Ei au spus că trecem printr-un deficit de cerere, iar politicile de stimulare vor rezolva criza. De ce e greșit? Pentru că această criză are la bază supraîndatorarea. Toate sectoarele sunt supraîndatorate: și gospodăriile, și companiile, și băncile, și statele. Și atunci când lumea este supraîndatorată, poți să arunci bani și cu elicopterul, că nu rezolvi problema“. Lazea detaliază și cele două dimensiuni ale politicii de QE (quantitative easing - relaxare cantitativă), cea care afectează dobânda, respectiv prețul banilor, și cea care afectează masa monetară (cantitatea): „Băncile centrale au recunoscut că prin acțiunile lor nu pot înlocui reformele structurale, ci pot doar să câștige timp pentru guverne. Însă în ultimii 4 - 5 ani nu s-a făcut nimic, nicio reformă, iar băncile centrale nu numai că nu au stopat măsurile și nu au avertizat că întorc foaia, ci le continuă și chiar fac mai mult“. În opinia sa, băncile centrale ar trebui să le reamintească politicienilor că nu așa se rezolvă crizele, ci pe calea grea a reformelor structurale.

BALAURUL CU ȘAPTE CAPETE În ceea ce privește teama de deflație, oficialul BNR spune că este alimentată de către cei care pierd din acest fenomen, în detrimentul celor care ar putea câștiga - „Deflația este prezentată ca fiind un fel de monstru cu șapte capete, cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Să ne amintim că, în secolul XIX, și cât a fost aurul etalon, acesta nu era decât un instrument de reechilibrare a economiei. Cine câștigă și cine pierde din deflație: câștigă vârstnicii, pierd tinerii, câștigă consumatorii, pierd producătorii, câștigă salariații, pierd angajatorii, cei care economisesc câștigă, iar cei care se împrumută pierd. Deci care este problema? Este clar că cei care ar câștiga sunt mai mulți, dar habar nu au de acest lucru. Și atunci, cei care pierd, fiind mai uniți și mai vocali, dau tonul în dezbaterea publică și spun: Vai, ce rău o să ne fie!“. Ca de obicei, Lazea ține să menționeze că vorbește în nume personal. Că dacă ar fi zis BNR toate astea...



12