Eric Martin i-a bucurat pe români, prima dată, cu hiturile „To Be with You” şi „Wild World”, în anii ce au urmat Revoluţiei, când era vocea legendarei trupe Mr. Big. A rămas şi în memoria constănţenilor ca unul dintre americanii care au contribuit la spiritul proaspăt de libertate din acei ani, deopotrivă frumoşi şi sălbatici, ai ieşirii de sub comunism. Recent, Martin a susţinut un concert în clubul Doors din Constanţa, un solo acustic, la capătul unei serii de 40 de spectacole derulate în Europa, pe parcursul unei singure luni. După show-ul din urbe, i-am solicitat un interviu veşnic tânărului Eric Martin.

Reporter (R.): Cum vi se pare România, ca ţară şi ca popor?

Eric Martin (E.M.): Românii sunt iubitori de artă. Şi nu vorbesc despre show-uri, în special, ci despre spectacolele de artă, iar românii caută arta şi sunt receptivi la spectacol, iar asta îmi place foarte mult.

R: În 1991, când aţi lansat hitul „To Be with You\", românii erau în al doilea an de democraţie, după o lungă perioadă de chin comunist. Ştiţi ce a fost comunismul pentru est-europeni? Aţi auzit de Nicolae Ceauşescu?

E.M.: Cu siguranţă. Tatăl soţiei mele este din Odessa, Ucraina. Sunt familiarizat cu problemele tinerilor, mai ales cu dificultăţile lor de a-şi găsi un loc de muncă, de a se rupe de familii şi de a-şi trăi viaţa pe cont propriu. În America, această problemă e foarte acută şi este rezolvată altfel: părinţii îţi „dau un picior în fund” după majorat şi te trimit la muncă, să te descurci singur. Aici, în Europa de Est, mi se pare că e altfel, că părinţii îşi ajută mai mult copiii, chiar şi după majorat. Mă refer la tinerii care locuiesc împreună cu ei, după ce şi-au terminat studiile şi nu au cum să se întreţină singuri. E ceea ce aş lega de un spirit al trecutului comunist.

R.: Cum vi s-a părut publicul constănţean? Cum aţi simţit că a receptat spectacolul?

E.M.: Wow! A fost extraordinar! Eu ştiu ce trebuie să fac şi, dincolo de starea de spirit pe care încerc să o transmit prin muzică, încerc să dialoghez cu publicul, să-l fac să se simtă bine. OK, ne distrăm, dar e şi o parte serioasă a unui spectacol. Ştiu, sunt un nume pe care trebuie să-l apăr în industria muzicală, dar pe scenă las lucrurile să decurgă liber, să nu mă cenzurez.

R.: Aţi vorbit mult cu publicul şi ştiu că aceasta e o „formulă\" de show adaptată pentru spaţiile din cluburi. V-aţi atins scopul?

E.M.: O, da! Ba mi-am făcut şi un prieten pe care aş fi vrut să-l iau cu mine, în celelalte turnee. Un tip din public, care a cântat aproape tot ce am cântat eu pe scenă, iar sentimentul ăsta, că eşti completat de fanii tăi, e unic, e fantastic! Gândeşte-te că oamenii dau, din puţinii lor bani, o sumă importantă pentru a intra la spectacol. Iar eu sunt perfect conştient de asta şi caut să le ofer cât mai mult în schimb, să fiu şi un fel de comediant. Chiar m-am gândit să fac şi comedie în cluburi. Interacţiunea cu publicul e esenţială.

R.: Cum vi se pare Constanţa, ca oraş?

E.M.: E ceva foarte frumos aici şi în România, în general. E mult spaţiu, sunt zone urbane foarte largi. Îmi plac centrul vechi, clădirile cu „personalitate\". Vin din Ungaria, iar schimbarea se constată imediat: spaţii mari, terenuri agricole imense. Asta e uimitor pentru mine. Şi lumea entuziastă. Am mai fost aici, iar acum constat că lucrurile s-au schimbat în mai bine. Mă bucur enorm să fiu parte din această schimbare.

R.: Aveţi 23 de ani sau 32? Păreţi foarte tânăr, şi fizic, şi prin prezenţa scenică...

E.M.: Ha! Nu, sunt trecut de 50 de ani, dar da, vreau să fiu tânăr.

R.: Există un secret personal al acestei tinereţi pe care o... emanaţi?

E.M.: Da: să te trezeşti, în fiecare dimineaţă, cu zâmbetul pe faţă! În fiecare dimineaţă!