În ultimele zile am cules din presă mai multe informaţii interesante, risipite prin cîteva ziare, despre tactica politică foarte abilă pe care a început să o pună în aplicare PSD-ul, de cîtva timp încoace, tactică ale cărei rezultate se văd deja, dovadă că, la începutul acestei săptămîni, PD-L şi-a ieşit din pepeni şi a dezgropat securea războiului, chiar dacă pare să nu se pună încă problema destrămării coaliţiei, deşi ea atîrnă într-un fir de aţă. De fapt, această temă a ţinut capul de afiş aproape toată săptămîna şi cine a urmărit atent ştirile, citind „printre rînduri”, putea să-şi dea seama că s-au produs cîteva schimbări sensibile pe scena politică.

Acum este clar că, din clipa în care PSD-ul s-a convins definitiv că actualul cabinet este dominat şi controlat de Traian Băsescu, partidul a făcut un pas discret înapoi, lăsînd PD-L-ul să-şi rupă gîtul, din punctul de vedere electoral, dacă tot se laudă în gura mare că guvernarea asta este „a lor”. Profitînd de această situaţie, comentată în mod cert de politicieni pe culoarele Parlamentului, PNL-ul a ridicat mingea la fileu PSD-ului, prin cazul Ridzi, care a fost un fel de bombă cu explozie întîrziată atît pentru PD-L, cît şi pentru numele politic sau electoral „Băsescu”. Toate astea veneau după controversele legate de campania Elenei Băsescu şi după scandalul, stins prea repede cu manevre de culise, despre apartamentul de lux al Ioanei Băsescu, la care s-a adăugat, dacă mai ţineţi minte, cazul fratelui preşedintelui şi problema unor investiţii ale familiei pe litoral, la o aşa zisă fermă. Desigur, Traian Băsescu a încercat, prin „mijloace specifice”, ca să mă exprim ca purtătorul de cuvînt al SRI-ului, să bage tot gunoiul sub preş, dar tentativele sale au semănat mai mult a cîrpeli, care nu au oprit declinul lent, dar sigur, în sondaje.

Din momentul apariţiei pe firmament a cazului Udrea, lucrurile s-au mai schimbat. Ca să-l citez pe Bogdan Teodorescu, fără să pun ghilimele, scandalul, aflat abia la început, al ministrului Turismului, este mult mai grav pentru preşedinte decît în cazul Ridzi, deoarece opinia publică lipeşte numele Udrea şi Băsescu precum timbrul de scrisoare. Pericolul l-au simţit toţi fruntaşii PD-L, care au contraatacat, cerînd remanierea miniştrilor Andronescu şi Nemirschi. Nu degeaba. Elena Udrea, după ce, ani de zile, a fost mărul discordiei, s-a transformat în „oracol”, acuzînd PSD-ul că va ieşi de la guvernare cu două luni înainte de prezidenţiale şi continuînd, în faimosul discurs din Parlament, cu un pomelnic de „acuze penale”. Vorba presei: de ce a tăcut pînă acum?...

Adevărul este că tot ce se întîmplă astăzi între PD-L şi PSD nu mai seamănă a coaliţie sau parteneriat, ci a concurenţă electorală sau chiar duşmănie politică. Însă trebuie menţionat că PSD-ul cîştigă puncte pentru Geoană, lăsînd impresia că nu mişcă un deget, în timp ce Traian Băsescu şi PD-L-ul pierd vizibil, făcând tapaj pe scena politică tot mai mult, conform principiului că „fiecare pasăre pe limba ei piere”. Cît priveşte aşa zisa remaniere guvernamentală, pe care PD-L o flutură ca pe o ameninţare, Vanghelie a avut dreptate prima oară în cariera sa politică: „Ea trebuie să înceapă cu Boc!” Cred că securea războiului va fi îngropată abia după alegerile prezidenţiale. Punct.