Securizarea stocurilor de arme chimice şi instalaţiilor care le produc în Siria necesită trimiterea a peste 75.000 de militari pe teren, potrivit unui memorandum secret întocmit de Departamentul Apărării pentru Barack Obama, la începutul lui 2012, relatează „Daily Mail” în ediţia de ieri. Comandamentul Central american a ajuns la acest număr de militari din cadrul forţelor terestre în cadrul unei serii de scenarii scrise în urmă cu peste 18 luni, cu privire la opţiunile militare împotriva regimului lui Bashar al-Assad, cu mult timp înainte ca SUA să confirme că dictatorul sirian a utilizat aceste arme împotriva unor facţiuni rebele pe teritoriul ţării. „Raportul există şi a fost pregătit la solicitarea consultanţilor în domeniul Securităţii Naţionale”, a declarat miercuri, pentru publicaţie, sub protecţia anonimatului, un oficial din cadrul Departamentului Apărării, aflat la curent cu solicitarea. „DoD (Departamentul Apărării) a cheltuit mult timp şi resurse cu întocmirea documentului. Toată lumea a înţeles că nu este un exerciţiu inutil şi că, eventual, vom fi trimişi să luăm gazele VX şi sarin, aşa că s-au efectuat numeroase diligenţe”, a precizat el.

Dificultăţile logistice de preluare a controlului asupra infrastructurii chimice de război siriene contrastează cu textul unei rezoluţii adoptate miercuri de Comisia pentru Afaceri Externe a Senatului american şi cu asigurările oferite de secretarul de Stat, John Kerry, ambelor Camere ale Congresului: „Rezoluţia nu autorizează folosirea forţelor armate americane terestre în Siria în operaţiuni de luptă”. Un raport al Serviciului de Cercetare al Congresului a preluat, pe 20 august, această estimare cu privire la trupe, citând un material CNN din 22 februarie 2012. Postul cita atunci oficiali de la Pentagon care afirmau că securizarea instalaţiilor chimice va fi extraordinar de dificilă şi ar putea necesita trupe terestre mai numeroase decât se aflau la vremea respectivă în Afganistan. De asemenea, un raport al Parlamentului britanic, publicat în iulie, afirma că nu există îndoieli în rândul comunităţii britanice de informaţii cu privire la faptul că regimul sirian deţine depozite vaste de agenţi chimici de uz militar. Serviciul de Cercetare al Congresului american sublinia, în raport, „îngrijorări cu privire la posibilitatea ca Siria să transfere arme chimice mişcării şiite Hezbollah în Liban”, apreciind totodată că sunt necesare numeroase trupe americane în ţară, în primele zile ale unui atac militar. Casa Albă a confirmat, zece zile mai târziu, că Guvernul sirian a efectuat un atac cu arme chimice în suburbiile Damascului pe 21 august. O estimare preliminară potrivit căreia în atac au fost ucise cel puţin 1.429 de persoane, inclusiv 426 de copii, a constituit baza solicitării de către preşedintele Obama a unei autorizări din partea Congresului pentru o serie de atacuri aeriene de pedepsire a regimului.

POSIBILE ERORI Serviciile de informaţii germane susţin că regimul sirian este cel care a comis atacul chimic din 21 august, soldat cu peste 1.400 de morţi, dar numărul mare de victime ar putea fi imputat unor erori de dozare a agentului chimic, relatează „Der Spiegel”. Într-o audiere secretă în faţa câtorva parlamentari, care a avut loc luni, directorul serviciului de informaţii externe german Bundesnachrichtendienst (BND), Gerhard Schindler, a declarat că, deşi nu există încă o dovadă incontestabilă, analiza datelor disponibile a condus agenţia la concluzia că regimul Assad este vinovat de atacul din 21 august. Schindler a oferit mai multe scenarii pentru a explica de ce regimul Assad a recurs la arme chimice. Capitala Damasc este asediată de grupurile rebele, cu o presiune aparte venită dinspre est. Schindler crede că este posibil ca regimul să fi ordonat folosirea gazului toxic ca modalitate de a intimida rebelii. Este posibil, de asemenea, să se fi comis erori în amestecarea gazului, iar produsul obţinut să fi fost mai distrugător decât se anticipa, a explicat el. Analiza prezentată de BND este similară celei produse de SUA. Raportul american afirmă că gazul a fost dispersat cu ajutorul câtorva rachete mici care pot fi lansate cu unităţi mobile. Învelişurile găsite la faţa locului arată că au fost proiectile de 107 milimetri, aflate în număr mare în posesia regimului. Schindler subliniază că rebelii sunt incapabili să desfăşoare un astfel de atac concertat. Deşi eşantioanele prelevate de la faţa locului, săptămâna trecută, de inspectorii ONU sunt încă analizate, BND este relativ sigur că agentul chimic folosit este gaz sarin. Schindler a subliniat că BND a interceptat un apel telefonic în care un medic a descris cu precizie câteva simptome de care sufereau pacienţii şi care sunt în acord cu cele provocate de expunerea la gaz sarin.

SCHIMB DE ARME CHIMICE Ministerul sud-coreean al Apărării a atras atenţia comunităţii internaţionale, ieri, în privinţa arsenalului chimic al Coreei de Nord, sugerând că între Damasc şi Phenian ar fi putut avea loc un schimb arme chimice de acest tip. Orice dovadă cu privire la existenţa unei legături între Coreea de Nord şi atacurile din Siria ar izola şi mai mult regimul de la Phenian, căruia ONU i-a interzis comerţul cu armament din cauza unor teste nucleare şi balistice. Phenianul şi Damascul au fost suspectate în mai multe rânduri că au făcut comerţ cu arme chimice. În 2009, Coreea de Sud a interceptat o încărcătură de costume de protecţie pe un vas, în apropierea portului sud-coreean Busan. Câteva luni mai târziu, în noiembrie 2009, autorităţile din Grecia au confiscat aproape 14.000 de combinezoane de protecţie împotriva armelor chimice pe un vas nord-coreean care se îndrepta probabil spre Siria, au dezvăluit, doi ani mai târziu, diplomaţi la ONU. Şi cotidianul japonez „Sankei Shimbun” anunţa, în august, că Phenianul a încercat să exporte măşti de gaz spre Siria, în primăvară. Pe baza unor informaţii primite din partea SUA, Turcia a interceptat o navă care transporta puşti, pistoale, muniţii şi măşti de gaze, adăuga publicaţia. Potrivit purtătorului de cuvânt al ministerului, armamentul chimic al Coreei de Nord este estimat la aproximativ 5.000 de tone, arme care pot fi lansate cu artilerie sau rachete.