HAOS ÎN CL Dacă vreţi să vă amuzaţi, dar totodată să petreceţi câteva ore într-un cadru în care să nu mai ştiţi cine cu cine vorbeşte ori cine pe cine acuză, înjură şi blesteamă, vă invit să luaţi parte la o şedinţă de Consiliu Local din comuna constănţeană Mihail Kogălniceanu. Vrând, nevrând, am fost nevoiţi să participăm la o şedinţă de CL de unde am plecat ca după o lungă şi obositoare zi de muncă. Şi nu din cauza proiectelor de pe ordinea de zi a căror analiză ne-ar fi suprasolicitat, ci din cauza haosului total în care s-a desfăşurat „minunata“ şedinţă. La fel ca la fiecare întrunire a Consiliului de la recenta înfiinţare, primarul comunei, Ancuţa Belu, a decis că cea mai bună soluţie pentru a pune presiune pe anumiţi aleşi locali şi, totodată, pentru a-şi atrage mai mulţi simpatizanţi, ar fi să-şi aducă susţinătorii care să transforme şedinţa în circ. Şi aşa a fost! Ca la uşa cortului! Nici bine nu a început şedinţa, că „interlopii” (care susţin cauza primarului) au început să-şi facă auzite vocile. De când a deschis gura să facă o apreciere la adresa unui proiect de hotărâre, fostul primar Iosif Valer Mureşan a fost luat în primire de susţinătorii Ancuţei Belu. Şi nu au fost cuvinte blajine. Injurii cu duiumul, acuzaţii de tot felul, mai că ar fi vrut să-l poftească în şuturi afară din sala de şedinţe. „Ăsta ce mai caută aici“, s-a auzit din sală. La toate acestea, primarul a reacţionat foarte paşnic, cu o voce molcomă: „Vă rog să faceţi linişte, că iar apare în Telegraf că la noi la şedinţe e scandal“. „Şi nu e?“, am întrebat noi, cei prezenţi, care am mai văzut cum se derulează şi alte şedinţe... nonconflictuale.

CINE SĂ FACĂ LINIŞTE? Şi nu vă imaginaţi că toate cuvintele de ocară ar fi fost rostite în limitele de decibeli suportabile pentru urechea umană. Vocile susţinătorilor se auzeau mult mai tare decât glasul aleşilor locali care vorbeau la microfon. Nu se mai înţelegea om cu om, subiectele aduse în discuţie nu aveau nici o legătură cu proiectele dezbătute, iar descrierea ar putea continua cu multe alte amănunte picante. Şi toate acestea în condiţiile în care locuitorii unei comune/oraş pot asista la şedinţele de CL fără a interveni decât atunci când se discută problema lor sau când li se cere punctul de vedere. Nu este şi cazul locuitorilor din Kogălniceanu, care o susţin pe Ancuţa Belu. Întrebată de ce nu a intervenit mai ferm să restabilească liniştea şi, dacă era cazul, chiar să-i poftească afară pe aleşii locali care vociferau, d-na Belu a răspuns foarte senină că şedinţele sunt publice, iar oamenii au voie să-şi spună punctul de vedere. Dar nu aşa... am completa noi. Se presupune că aleşii locali reprezintă interesul comunităţii în Parlamentul local. În atare condiţii, ce respect ar mai putea solicita consilierii din partea comunităţii, când unii, care sunt instigaţi de primar, şterg cu ei pe jos?

PROCEDURI ALAMBICATE Trecând peste haosul în care s-a desfăşurat şedinţa, un alt element de noutate, pentru noi, l-a constituit solicitarea avizului comisiilor de specialitate chiar în cadrul şedinţei de CL. După cum am mai spus... am mai asistat şi noi la şedinţe de CL, dar ca la Kogălniceanu... la niciuna. Conform legislaţiei în vigoare, o idee, ca să devină proiect, trebuie să parcurgă nişte paşi. Pe scurt, înainte de a fi supus aprobării în CL, un proiect trebuie dezbătut în comisiile de specialitate ale Consiliului, din care fac parte aleşii locali. După ce în comisii s-a stabilit că proiectul are tot ce-i trebuie, este corect şi legal întocmit, el poate fi supus dezbaterii consilierilor, devenind lege la nivel local. Ei bine... aici nu! Avizele au fost solicitate în şedinţa de CL, fără a parcurge întregul itinerar al tuturor comisiilor de specialitate. Mai mult, „în şedinţele de CL este cerut şi avizul altor comisii, care nu au legătură cu subiectul“, ne-a explicat secretarul CL. Şi exemplele ar putea continua, dar rămâne să vă mai povestim şi în alte ediţii ale cotidianului nostru.