Între simbolurile oraşului nostru se înscrie şi sediul Muzeului Marinei Române, edificiu arhitectonic de patrimoniu, de la a cărui inaugurare, ca sediu al Şcolii Navale, se împlinesc, în această lună, 100 de ani (1909-2009). Potrivit şefului Secţiei de Istorie din cadrul Muzeului Marinei Române, dr. Florin Stan, calitatea de monument istoric de categoria ,,A” a clădirii instituţiei reprezintă însumarea mai multor componente valorice ale patrimoniului cultural de importanţă naţională: valoarea arhitecturală, vechimea, valoarea memorialistică şi valoarea de simbol pentru municipiul Constanţa.

Constituirea Flotilei Române, în anul 1860, urmată de intrarea în serviciu a unor nave necesare misiunilor de apărare pe apă a graniţelor ţării, a presupus, printre altele, şi o pregătire marinărească a echipajelor, inclusiv în instituţii de învăţămînt locale. Pe suprafaţa de teren unde a funcţionat Spitalul Militar al oraşului, la 25 iunie 1908 au început lucrările de construcţie a Şcolilor de Marină, realizate de antreprenorul A. Frank. Arhitectul se pare că a fost Ion Socolescu, foarte cunoscut în epocă. Proiectul instituţiei a reprezentat în epocă un program arhitectural de avangardă pentru construcţiile destinate învăţămîntului. Compoziţia arhitecturală se bazează pe simetrie, accesul principal fiind marcat de un portic cu coloane care susţin arcade semicirculare, la parter şi în acoladă, la etaj, forme clasice care se regăsesc în profilatură şi la cele două rezalite laterale supraînălţate. Decoraţia faţadei este marcată de influenţa specifică neo-românească, stil arhitectural consolidat la începutul secolului al XX-lea, care se exprimă prin profilatura ferestrelor, ancadramente, glafuri, medalioane. Edificiul muzeului actual se prezenta, la inaugurare, în aprilie 1909, numai din tronsonul central a cărui delimitare se constată pe faţadă, urmînd ca în prima parte a deceniului al IV-lea, din necesităţile funcţionale ale Şcolii Navale, cum se va numi după 1920, să se construiască corpurile laterale a căror structură a planşeelor să fie din beton şi nu din grinzi de lemn cum a avut, mult timp, tronsonul de început. În anul 1941, din cauza bombardamentelor aeriene sovietice, Şcoala Navală a fost evacuată în judeţ, în localitatea Moviliţa, iar în aprilie 1944, în localitatea Tariverde, apoi, din octombrie 1944, la Turnu Măgurele, unde şi-a avut locaţia pînă în septembrie 1947.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, actualul imobil al Muzeului Marinei Române a funcţionat ca locaţie a Comandamentului Marinei Regale Române, pentru ca, în anii următori, să devină, pe rînd, cazarmă a trupelor sovietice (1947-1948), din nou Şcoală Navală, pînă în 1954, iar pînă în 1961 va adăposti Comandamentul Marinei Militare, an după care acesta s-a mutat la Mangalia. Între anii 1961-1969, clădirea a fost pusă la dispoziţia Consiliului Popular al Municipiului Constanţa.

Începînd din anul 1969, fosta Şcoală Navală a devenit sediul Muzeului Marinei Române, înfiinţat prin H. C. M. nr. 1127 din 29 mai 1969, ca instituţie de profil de importanţă republicană/naţională - muzeu de categoria I, prin specificul său, unicat în ţară, acest statut fiind reconfirmat prin Legea muzeelor şi a colecţiilor publice nr. 311 din 8 iulie 2003. Menţionăm că în lista monumentelor istorice aprobată prin Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2314 din 8 iulie 2004, clădirea principală în care funcţionează în prezent Muzeul Marinei Române este consemnată astfel: poz. 569-CT-II-m-A-02859-Şcoala de Marină, azi Muzeul Marinei Române, strada Traian nr. 53. 1908 -1909.