De două luni şi jumătate, conducerea Ministerului Justiţiei este într-o situaţie de provizorat, care ar putea fi prelungită pentru o perioadă neprecizată, astfel că interimatul, care ar expira astăzi, tinde să devină permanent, chiar cu riscul unei noi dispute pe teme de constituţionalitate. Fostul ministru Tudor Chiuariu şi-a prezentat demisia în 9 decembrie 2007, aceasta devenind efectivă în 17 decembrie, cînd decretul prezidenţial de constatare a vacanţei postului de ministru al Justiţiei a fost publicat în Monitorul Oficial. În aceeaşi zi, premierul Tăriceanu îi trimitea preşedintelui Băsescu propunerea de numire a Noricăi Nicolai în funcţia de ministru. Timp de trei săptămîni, Cotroceniul nu a reacţionat, astfel că demisionarul Chiuariu s-a ocupat în continuare de coordonarea ministerului. Răspunsul şefului statului a venit în 8 ianuarie, cînd şeful statului i-a cerut premierul să renunţe la propunerea de numire în funcţia de ministru al Justiţiei a Noricăi Nicolai, deoarece ar exista o \"percepţie publică negativă\" la adresa acesteia. Tăriceanu a reacţionat transmiţîndu-i preşedintelui că menţine nominalizarea lui Nicolai, iar ceea ce a urmat a depăşit cu mult limitele principiilor logicii şi pe cele ale relaţiilor instituţionale - Băsescu şi Tăriceanu îşi scriau de cîteva ori pe zi, premierul nu-i răspundea la telefon preşedintelui, în timp ce fiecare îşi clama drepturile constituţionale. În cele din urmă, tot locatarul de la Cotroceni a fost cel care a dus disputa la un alt nivel, invocînd în refuzul de numire a Noricăi aspecte din mapa profesională a acesteia, care, în opinia şefului statului, ar fi incompatibile cu statutul de ministru al Justiţiei. Cei doi s-au şi întîlnit, însă nu au ajuns la niciun consens. Pentru a cîştiga timp, premierul a decis numirea ministrului Apărării, Teodor Meleşcanu, interimar la şefia Ministerului Justiţiei, decretul prezidenţial în acest sens fiind publicat în 15 ianuarie în Monitorul Oficial. De atunci, Guvernul a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu refuzul preşedintelui de a o numi pe Norica Nicolai la conducerea MJ. În 7 februarie, Curtea a dat o decizie, catalogată cam de toată lumea cel puţin neobişnuită. Cum deciziile Curţii Constituţionale nu se discută, ci se execută, liberalii s-au văzut nevoiţi să facă o altă nominalizare pentru funcţia de ministru al Justiţiei. PNL nu a găsit altă soluţie decît să îl propună pe actualul ministru al Apărării, Teodor Meleşcanu, pentru postul vacant de la Justiţie, iar pe Radu Stroe să îl nominalizeze la conducerea MAp. Meleşcanu s-a declarat de nenumărate ori împotriva numirii sale la Justiţie. În privinţa numirii lui Radu Stroe, se pare că Băsescu i-ar fi transmis deja lui Tăriceanu că l-ar tenta să-şi exercite dreptul de veto dat de Curtea Constituţională. În acest condiţii, premierul analizează variantele pe care le are la dispoziţie, însă timpul curge, iar Constituţia prevede că, în cazul vacanţei unui post de membru al Guvernului, preşedintele numeşte, la propunerea primului-ministru, un membru al Executivului pentru asigurarea interimatului, \"pentru o perioadă de cel mult 45 de zile\". Început în 15 ianuarie, interimatul lui Meleşcanu la Justiţie expiră astăzi. Actul fundamental nu precizează explicit dacă persoana în cauză poate avea un madat sau mai multe, argument pe care se bazează şi premierul. Conform unor surse liberale, premierul Tăriceanu intenţionează să prelungească acest interimat, nefiind exclusă chiar menţinerea lui Meleşcanu şef la două ministere chiar pînă după summit-ul NATO de la Bucureşti.