Şefii a două categorii de forţe ale armatei române, Marina şi Aviaţia, contraamiralul Dorin Dănilă şi general maior dr. Ion-Aurel Stanciu, au efectuat o vizită la Mănăstirea Dintr-un Lemn, din judeţul Vîlcea. Deşi, la prima vedere, locul întîlnirii celor doi comandanţi ar putea să surprindă, alegerea nu este deloc întîmplătoare. În acel loc, departe de Dunăre şi mare, pe drumul ce leagă Rîmnicu Vîlcea de Dragăşani, pe Valea Otăsăului, la zece km de oraşul Băbeni, edificiul monahal reprezintă un loc de rugăciune şi, totodată, o tradiţie spirituală a marinarilor şi aviatorilor cu vîrsta respectabilă de peste şapte decenii. Referitor la această vizită, comandantul Marinei Române, contraamiralul Dorin Dănilă, a declarat: „Am făcut acest pelerinaj pentru că ne aflăm în Săptămîna Patimilor, iar dincolo de semnificaţia importantă a evenimentelor din calendarul creştin, Mănăstirea Dintr-un Lemn este un simbol al vieţii spirituale, deopotrivă a marinarilor şi aviatorilor români”. Momentul a reprezentat şi prima întîlnire directă la această mînăstire, a şefilor celor categorii de Forţe, la iniţiativa Şefului Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin. Conform ofiţerilor constănţeni care au participat la acest pelerinaj, cu cîteva zile înainte de Învierea Domnului, militarii au dus nu doar mesajul de credinţă şi pioşenie din partea întregului personal care serveşte sub pavilioanele Forţelor Navale şi ale Forţelor Aeriene, ci şi o donaţie în bani, un mic simbol al consideraţiei celor două structuri ale armatei, oferit sfîntului lăcaş.

Bisericuţa dintr-un lemn a fost construită la începutul secolului al XVIlea, cînd un pustnic care se ruga în aceste locuri a avut o revelaţie. În acea viziune, Fecioara Maria i-a spus ca, în cinstea icoanei pe care o va găsi în scorbura unui stejar secular, să ridice o mănăstire. După această trăire religioasă, pustnicul a găsit într-adevăr, o icoană a Maicii Domnului, cu dimensiuni foarte mari: 1,50x1,20 metri şi a împlinit mesajul ridicînd o bisericuţã doar din lemnul acelui stejar, motiv pentru care numele mănăstirii s-a păstrat peste veacuri cu aceeaşi denumire legendară: Mănăstirea Dintr-un Lemn, avînd drept hram Naşterea Maicii Domnului. Icoana este considerată chiar şi astăzi unică în ţară prin mărime. Între anii 1938-1940, mănăstirea a fost renovată cu sprijinul Ministerului Aerului şi Marinei, de la acea vreme, condus de generalul Paul Teodorescu. După ce edificiul a fost reparat, măicuţele care slujeau au convenit ca biserica să devină loc de închinăciune pentru aviatori şi marinari. Specificul acestui loc poate fi uşor de observat de vizitatorii care pricep simbolistica creştină: pe bolta porţii de intrare în curtea acestui lăcaş de rugăciune, alături de icoana Maicii Domnului, ocrotitoarea marinarilor, şi cea a Sfîntului Mare Prooroc Ilie, cel care s-a înălţat la cer într-un car de foc, stă scris îndemnul: „Celor ce călătoresc pe ape şi în văzduh, Domnului să ne rugăm”. În plus, în mănăstire se regăsesc elementele caracteristice marinei şi aviaţiei: o ancoră, o timonă, un colac de salvare precum şi o pală de elice de avion. Azi, în biserica de lemn, „biserica de sus”, cum îi spun măicuţele, slujbele se oficiazã numai vara, în ocazii deosebite. O icoana făcătoare de minuni este păstrată însă în biserica de piatră ce are o vechime de aproape cinci secole, construită sub domnia lui Matei Basarab. Pe insula lor de spiritualitate, măicuţele îndeplinesc misiunea acestui sfînt lăcaş înfrăţit cu marea şi cu văzduhul, lăsată de ministrul interbelic, generalul Paul Teodorescu în testamentul său spiritual: “Rugaţi-vă pentru aviatori şi marinari”. De amintit este şi faptul că, după ocuparea României de comunişti, fostul ministru al Aerului şi Marinei, membru corespondent al Academie Române, a fost arestat şi întemniţat într-o închisoare politică de exterminare, de către noua ocupaţie atee. După suferinţele indurate în temniţă pentru “vina” de-şi fi slujit Patria, Paul Teodorescu, s-a stins în 1981, la vîrsta de 93 de ani şi a fost înmormîntat la mănăstirea oamenilor mării şi ai văzduhului.