Cutremure de gheţari. Acolo unde gheţarii întâlnesc marea, în Icy Bay, în Alaska, o bucată de gheaţă de mărimea unei case se prăbuşeşte în apă cu un vuiet asurzitor. Un studiu recent arată că astfel de evenimente sunt cauzele principale ale aşa-numitelor cutremure de gheţari, mişcări seismice ce pot fi simţite la distanţe de până la 200 de kilometri. Aceste observaţii pot ajuta oamenii de ştiinţă la o mai bună monitorizare a impactului schimbărilor climatice asupra gheţarilor din lume.

Pentru a studia ruperile de gheţari, oamenii de ştiinţă se folosesc, de obicei, de o cameră foto şi de lumină pentru a face o serie de fotografii demonstrative de tipul „uite ghetarul, nu e gheţarul”. În ultimii ani, cercetătorii au adăugat la trusa de instrumente sisteme GPS, sateliţi şi seismometre. Dar nu s-a apreciat cu adevărat importanţa seismometrelor până în 2003, când cu ajutorul acestora au fost înregistrate cutremure cu magnitudinea de 5 şi 6 grade pe scara Richter tocmai în Groenlanda, potrivit glaciologului Chris Larsen de la Institutul Geofizic al Universităţii din Fairbanks, Alaska. Cercetătorii au devenit foarte interesaţi de ceea ce seismometrele le-ar putea spune despre gheţarii care zdruncină pământul. Chris Larsen şi colegul său, Shad O\'Neel, de la US Geological Survey au putut răspunde la această întrebare câţiva ani mai târziu, când Centrul de Informare despre Cutremure din Alaska a fost dotat cu 21 de staţii de seismometrie, montate într-o zonă înconjurată de gheţari.

37 de seisme, zilnic. Cei doi cercetători au conceput o metodă de a introduce automat într-o bază de date informaţiile provenite de la seismometre. La început, s-au monitorizat timp de o lună semnalele de la cutremure de gheaţă cu magnitudine de un grad sau mai mică, provenite de pe o porţiune de gheaţă cu o vibraţie uşoară. Apoi, au dezvoltat un program care a monitorizat aceste informaţii timp de un an şi jumătate. Rezultatul este cel mai mare record de seisme de gheţari înregistrate pe o suprafaţă de mare dimensiune. Datele arată că 85% din aceste seisme provin de la vârfurile gheţarilor. Cercetătorii au fost uimiţi descoperind frecvenţa seismelor de gheaţă din Alaska, cu o medie de 37 de cutremure pe zi.

Unii seismologi au prezis că astfel de cutremure îşi au originea în interiorul gheţarului. Dar, având în vedere frecvenţa ruperilor observate la gheţarii cu zgomot seismic mare, cercetătorii au ajuns la concluzia că majoritatea cutremurelor sunt cauzate de ruperea gheţii. Observaţiile de la distanţă a seismelor la gheţari poate furniza cercetătorilor informaţii importante privind cantităţile de gheaţă ce se topesc, o preocupare a celor care investighează încălzirea climei şi pericolul creşterii nivelului mărilor.