Lipsa supravegherii „macro” a slăbit cadrul de reglementare financiară, în timpul crizei, motiv pentru care, în prezent, numeroase ţări fac eforturi să implementeze politici macroprudenţiale, spune şeful departamentului Gestiunea Crozelor Financiare din cadrul Băncii Naţionale a României (BNR), Cristian Bichi. „Absenţa supravegherii macroprudenţiale a permis creşterea necontrolată a dezechilibrelor financiare, iar corecţia lor a dus la costuri economice ridicate, începând din vara lui 2007. Ca răspuns la criză, statele implementează acum politici specifice, inclusiv prin înfiinţarea unor noi autorităţi sau comitete macroprudenţiale”, a declarat vineri reprezentantul BNR. Care este rolul unei politici macroprudenţiale? Simplu - detectarea timpurie a riscurilor sistemice şi adoptarea de măsuri în vederea diminuării sau eliminării lor. Macroprudenţa cuprinde inclusiv interacţiunea directă cu economia, dar, cum România e parte a UE, există şi o „mică” problemă - eficienţa politicilor UE depinde 100% de angajamentele macroprudenţiale luate de statele membre. Uniunea face totuşi o menţiune - statele trebuie să se asigure că deciziile macroprudenţiale şi justificările lor sunt făcute publice în timp util, pentru că, de cele mai multe ori, au un impact serios asupra vieţii europenilor.