În perioada 10 - 14 octombrie 2011, Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale – CERONAV organizează, în colaborare cu Organizaţia Maritimă Internaţională, Seminarul regional adresat administraţiilor maritime şi institutelor de pregătire maritimă din zona Europei de sud est şi regiunea CIS, având ca obiectiv familiarizarea cu noile amendamente aduse Convenţiei şi Codului STCW în urma reuniunii părţilor care a avut loc la Manila, Filipine în perioada 21 – 25 iunie 2010. Seminarul face parte dintr-o serie de evenimente similare organizate în diverse regiuni ale globului în perioada 2010 – 2011. Astfel, la Constanţa sunt invitaţi participanţi din următoarele ţări: Albania, Azerbaidjan, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Georgia, Ungaria, Letonia, Lituania, Federaţia Rusă, Slovacia, Serbia, Muntenegru, Polonia, Turkmenistan şi bineînţeles România. Decizia Organizaţiei Maritime Internaţionale de a organiza acest seminar în România şi mai ales faptul că CERONAV a fost ales să-l găzduiască este o onoare şi pe de altă parte o oportunitate pentru CERONAV de a se face cunoscut în acestă regiune şi de a dezvolta relaţii de cooperare în domeniul de activitate, în special în sensul strategiei CERONAV de a deveni centru de importanţă regională. Convenţia STCW 1978, a fost primul document care a stabilit cerinţele de bază privind instruire, certificare şi efectuarea serviciului de cart de către personalul navigant, la nivel internaţional. Înainte, aceste standarde erau stabilite de fiecare guvern, de obicei fără referire la practicile din alte ţări, astfel încât acestea variau foarte mult, deşi industria maritimă este una dintre cele mai „internaţionale”. Convenţia STCW stabileşte stadardele minime referitoare la instruirea, certificarea şi efectuarea serviciului de cart de către navigatori, fiecare ţară fiind obligată să respecte aceste standarde, dacă nu să le şi depăşească. Amendamentele aduse Convenţiei în anul 1995 au reprezentat de fapt o revizuire majoră a acesteia. Noua Convenţie revizuită a intrat în vigoare în februarie 1997, iar una dintre principalele modificări a fost structurarea anexei tehnice pe reguli, împărţite pe capitole şi adăugarea unui Cod în care au fost transferate multe dintre regulile tehnice. În timp ce prevederile Părţii A a Codului sunt obligatorii, cele ale Părţii B – sunt cu titlu de recomandare. În general vorbind, Convenţia conţine cerinţele de bază, care apoi sunt detaliate şi explicate în Cod. Amendamentele aduse Convenţiei la Manila au fost adoptate pe 25 iunie 2010 şi vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2012. Scopul acestora este de a actualiza conţinutul Convenţiei şi Codului STCW, printre cele mai importante amendamente numărându-se: măsurile pentru prevenirea practicilor frauduloase asociate cu certificatele de competenţă şi întărirea procesului de evaluare; cerinţele revizuite privind orele de muncă şi odihnă şi noi cerinţe privind prevenirea consumului de droguri şi alcool, precum şi standarde actualizate cu privire la condiţia fizică a navigatorilor; noi cerinţe privind certificarea navigatorilor; noi cerinţe privind instruirea cu tehnologie modernă precum hărţi electronice şi sisteme informaţionale (ECDIS); actualizarea cerinţelor privind competenţa personalului care serveşte la bordul navelor cisternă, inclusiv cerinţe noi pentru personalul de la bordul navelor pentru transportul gazelor lichefiate; noi cerinţe privind instruirea în domeniul securităţii, precum şi prevederi privind instruirea corespunzătoare a navigatorilor pentru a face faţă atacurilor piraţilor; introducerea unei metodologii de instruire modernă, inclusiv învăţământul la distanţă (web-based learning).