Sergiu Nicolaescu, în Panteonul „Nemuritorilor”

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
„O stea a României s-a stins...”

Sergiu Nicolaescu, în Panteonul „Nemuritorilor”

Eveniment 04 Ianuarie 2013 / 00:00 880 accesări

Cultura românească trece, în primele zile din 2013, printr-o grea încercare: pierderea unuia dintre cei mai prolifici şi longevivi cineaşti, Sergiu Nicolaescu. Regizor, actor de film, scenarist şi producător de film, maestrul a intrat în Panteonul „Nemuritorilor”, ieri dimineaţă, la ora 08.20, la Spitalul Elias din Capitală, în urma unor complicaţii cardiace şi pulmonare severe. Avea 82 de ani. Trecerea sa în eternitate a lăsat un gol imens în sufletele tuturor românilor.

Maestrul Sergiu Nicolaescu lasă posterităţii cele peste 60 de filme create în aproape jumătate de secol, pelicule precum: „Mihai Viteazul”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Cu mâinile curate”, „Osânda”, „Ultima noapte de dragoste”, „Nea Mărin, miliardar”, „Ciuleandra”, „Mircea”, „Orient Express”, „Supravieţuitorul” şi lista continuă. Ultimele sale pelicule au fost „Poker” (2010) şi... „Ultimul corupt” (2012). Mai mult, pelicula „Mihai Viteazul” (1971) se afla, în 2010, în topul celor mai bune filme istorice întocmite de IMBD, pe locul al III-lea. Chiar şi astăzi, pelicula este obiect de studiu la celebra facultate de film din Los Angeles condusă de Spielberg.

Şi la Constanţa - spaţiu de care maestrul era legat nu doar profesional, ci şi pentru că în localitatea 2 Mai îşi avea reşedinţa de vară - vestea morţii maestrului a căzut ca un trăsnet. Constantin Cumpănă, celebrul jurnalist constănţean, îşi aminteşte de minunata întâlnire care a avut loc la invitaţia cineastului, în casa de vacanţă din micuţa şi pitoreasca localitate dobrogeană, situată lângă Vama Veche, unde acesta se refăcea după istovitoarele zile de filmări. Aici l-a primit pe Cumpănă. Era în vara lui 2007. Atunci, cei doi au vorbit despre un proiect ambiţios: un film după cutremurătoarea carte-document a jurnalistului constănţean: „Tragedia navei Independenţa - cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei româneşti”. Din păcate, proiectul nu s-a materializat.

„TRAGEDIA NAVEI INDEPENDENŢA”, ÎN REGIA MAESTRULUI În 2006, Constantin Cumpănă publica prima din impresionantele sale cărţi-document, „Tragedia navei Independenţa - cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei româneşti”. Din dorinţa de a aduce un omagiu celor 42 de marinari români care au pierit pe 15 noiembrie 1979, dar şi dramei văduvelor şi urmaşilor acestora, jurnalistul şi-ar fi dorit ca opera sa să devină material documentar pentru un scenariu de film, regizat de maestrul Sergiu Nicolaescu, omul potrivit pentru un proiect de o asemenea amplitudine. „Ţin minte că lucram în Şantierul Naval, când a venit Sergiu Nicolaescu şi a realizat filmul „Zile fierbinţi”. Era vorba despre construcţia primei nave de mare tonaj de la noi din ţară. Era vorba despre o poveste cu elicea navei care trebuia adusă din Japonia, dar care, până la urmă, a fost făcută în România”, povesteşte Cumpănă.

În mai 2008, într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, scriitorul constănţean anunţa că maestrul a decis să regizeze „Tragedia navei Independenţa”. Nu fusese greu să-i obţină acordul. Dimpotrivă. Sergiu Nicolaescu, deşi convalescent, l-a primit în vila de vacanţă de la 2 Mai, o casă „cochetă, foarte albă, plină de flori, cu un interior extrem de interesant, probabil cu obiecte adunate din locurile pe unde a fost şi care nu au fost puţine”. „A fost extrem de interesat de subiectul cărţii. Ştiu că era înainte de alegerile generale din 2008 şi că îşi dorea ca partidul din care face parte (PSD - n.r.) să ajungă la putere şi astfel să i se faciliteze accesul la o navă asemănătoare cu Independenţa şi să realizeze acest film. Spunea că vede şi actorii pe care i-ar putea distribui în acest film. Îmi pare rău că nu a nominalizat pe nimeni. Era după o externare din spital, în stare de convalescenţă, dar foarte dornic să se apuce de treabă”, şi-a amintit întâlnirea jurnalistul. „Un an mai târziu, în luna mai, în cadrul unui emisiuni în direct de la NeptunTv, a reiterat dorinţa de a realiza acest film. Se pare că priorităţile au fost altele, pentru că a regizat apoi „Carol I”. Am convingerea fermă că, iubind atât de mult Constanţa, marea şi marinăria, avea prins acest subiect între următoarele proiecte ale sale”, a mai spus jurnalistul.

„UN MARE ROMÂN” De asemenea, tot la Constanţa, pe 17 iulie 2011, în cadrul primei ediţii a Festivalului Naţional de Film Românesc, regizorul Sergiu Nicolaescu a primit din partea organizatorilor evenimentului - Consiliul Judeţean Constanţa (CJC), Fundaţia Fantasio şi SC Aleea Film - Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate. Afectat de trista veste, preşedintele festivalului constănţean, Cristian Zgabercea, a declarat, ieri, pentru cotidianul „Telegraf”: „Am primit foarte greu vestea că maestrul Sergiu Nicolaescu nu mai este. Ştiam că se află în spital, vorbisem după ce s-a internat. Speram că totul va fi bine după intervenţia chirurgicală. Din păcate, au fost adevărate presimţirile lui. Este o mare pierdere pentru cultura românească, în general, şi pentru români, în special, pentru că maestrul Sergiu Nicolaescu a fost un mare român”.

VA FI INCINERAT Trupul neînsufleţit al regizorului Sergiu Nicolaescu va fi depus, astăzi, de la ora 12.00, la Cercul Militar Naţional din Bucureşti, unde prietenii, colaboratorii şi toţi cei interesaţi pot să îşi ia rămas bun de la cunoscutul regizor. El va fi incinerat într-un cadru restrâns, mâine, la ora 12.00, la crematoriul Vitan Bârzeşti din Bucureşti.

Arhiepiscopia Bucureştilor a făcut apel la familia lui Sergiu Nicolaescu să-l înmormânteze creştineşte, pentru a păstra renumele marelui regizor în conştiinţa poporului român în majoritate ortodox. Întrucât va fi incinerat, Sergiu Nicolaescu nu va beneficia de slujba de înmormântare, ceastă practică nefiind creştină şi implicit respinsă de către Biserica Ortodoxă, potrivit declaraţiilor făcute, ieri, de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica.

Soţia cineastului, Dana Nicolaescu, a solicitat presei să trateze „cu decenţa şi respectul cuvenit tragicul eveniment”. „Totodată, vă interzic să publicaţi/ difuzaţi materiale de presă scrisă şi/ sau audiovizuală ori internet, respectiv fotografii sau filme audio/video de la înmormântarea soţului meu”, a mai scris Dana Nicolaescu, într-un document adresat mass-media.

Cu o săptămână înainte de a fi spitalizat, Nicolaescu căzuse în timp ce se îndrepta spre garajul său, el suferind un traumatism toracic. Parcă presimţindu-şi apropiatul sfârşit, pe 12 decembrie, senatorul PSD Sergiu Nicolaescu le adresa mulţumiri colegilor din Senat pentru perioada petrecută împreună, precizând că nu a mai candidat pentru un nou mandat deoarece mai are puţini ani de trăit pe care vrea să-i dedice profesiei sale.

CONDOLEANŢE Mesajele de condoleanţe ale celor care l-au cunoscut, artişti din toate generaţiile, nu au întârziat să apară. Un astfel de mesaj de condoleanţe a fost transmis familiei şi de premierul Victor Ponta. „Anul 2013 a debutat într-un mod cum nu se putea mai dureros. Vestea cutremurătoare a trecerii în nefiinţă a uneia dintre cele mai mari valori ale României, maestrul Sergiu Nicolaescu, marchează finalul trist al unui capitol din istoria noastră. Un capitol care s-a întins peste generaţii, care a închegat spiritual poporul român şi care a însemnat mult mai mult decât un îndelung moment de aur al cinematografiei româneşti (...) O stea a României s-a stins astăzi, însă maestrul lasă în urma sa o adevărată zestre culturală românilor, o bogăţie care nu va putea fi dată niciodată uitării”, a spus premierul Victor Ponta.

Sergiu Nicolaescu s-a născut pe 13 aprilie 1930, la Târgu-Jiu, oraş pe care l-a părăsit în 1935, întrucât familia sa se stabilise la Timişoara. Deşi, iniţial, a urmat cursurile Facultăţii de Mecanică din Bucureşti (Politehnica), practicând ingineria în perioada 1954-1965, a ales cinematografia, dedicându-i jumătate din viaţă. Dar Politehnica nu fusese prima alegere, după cum a scris el însuşi pe blogul său: „1948 - La terminarea liceului, intrasem la trei facultăţi: Belle Arte, Politehnică şi Scoala de Ofiţeri de Marină. O alesesem pe ultima”. Un eveniment nefericit, arestarea tatălui său, a făcut ca în primăvara lui 1948, să părăsească Marina. Pentru a-i cinsti memoria, pe Aleea Celebrităţilor din Târgu-Jiu va fi inaugurată post-mortem o stea care îi va purta numele.



12