Marele regizor Sergiu Nicolaescu are în proiect realizarea unui film artistic după cartea „Tragedia navei Independenţa - cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti“, volum tipărit la editura Telegraf Advertising şi lansat în anul 2006. Lucrarea este volumul de debut al cunoscutului ziarist de investigaţie Constantin Cumpănă şi are o valoare documentară cu totul deosebită, însumînd nu mai puţin de 16 ani de cercetări minuţioase, menite să aducă la cunoştinţa opiniei publice adevărul despre cea mai mare tragedie din istoria navigaţiei maritime româneşti. În exclusivitate pentru cotidianul „Telegraf”, maestrul Sergiu Nicolaescu a confirmat faptul că va ecraniza cartea lui Constantin Cumpănă. La rîndul său, autorul acestui volum care se constituie, de fapt, într-un omagiu adus celor 42 de eroi de pe „Independenţa”, ne-a acordat un amplu interviu, din care publicăm, astăzi, cea de-a doua parte. Reamintim că în luna noiembrie a anului 1979, în apele Mării Marmara, la intrarea în strîmtoarea Bosfor, a avut loc cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti, petrolierul de 150.000 tdw „Independenţa\", construit de şantierul naval Constanţa, fiind colizionat de nava grecească „Evriali\". În urma impactului, şi-au pierdut viaţa 42 de marinari români, iar nava a ars 29 de zile şi de nopţi.

Reporter: Care credeţi că va fi abordarea scenaristului sau cum v-aţi dori să arate scenariul?

Constantin Cumpănă: Acum, cînd vorbim despre acest subiect, nu ştiu cine va fi scenaristul, poate va fi chiar Sergiu Nicolaescu. Domnia sa mi-a confirmat la telefon, vinerea trecută, că a „dat scenariul în lucru“. Dar, oricine va fi scenaristul, cazul „Independenţa“, deşi unic şi real, poate fi abordat dintr-o mulţime de unghiuri, unul mai interesant decît celălalt. Totul depinde de talentul şi imaginaţia scenaristului şi colaborarea acestuia cu regizorul filmului. Am discutat şi acest aspect cu maestrul Nicolaescu şi mi-a ascultat cîteva sugestii: fie să se urmăreascã firul vieţii unuia dintre cei trei supravieţuitori, fie să se „croşeteze“ o poveste cu realitatea tragediei, fie să se respecte întocmai desfăşurarea evenimentelor, fie… De exemplu, unul dintre supravieţuitori mi-a declarat că, dupã ce a scãpat din infernul acela, şi-a dorit sincer să fi murit atunci, nemaisuportînd amintirea clipelor frumoase de dinaintea dezastrului, în contrast cu grozăvia ce a urmat, amintirile lugubre din timpul identificării trupurilor neînsufleţite ale propriilor camarazi, nemaifăcînd faţă stresului, presiunii exercitate de telefoanele părinţilor, rudelor celor ucişi de explozii, foc şi fum, care se interesau de soarta celor dragi. El ştia cã toţi muriseră în chinuri groaznice, dar nu putea şi nu ştia cum să le spună tragicul adevăr…

Reporter: La început, cînd încă eraţi în etapa de documentare şi, ulterior, de redactare, v-aţi gîndit că demersul dvs. jurnalistic, materializat, mai tîrziu, în volumul de debut, ca scriitor, va ajunge subiect de film?

Constantin Cumpănă: Ideea realizării unui film documentar mi-a venit la începutul anului 2006, cu cîteva luni înainte de lansarea cărţii, în luna octombrie a aceluiaşi an. Îmi doream, recunosc, un film documentar de circa 30 - 40 de minute, cu scene de reconstituire a principalelor momente ale tragediei, un documentar profesionist, ceva în genul Discovery Channel sau National Geographic Channel, dar totul mi se părea prea mult, o dorinţă prea mare şi irealizabilă. Despre un film artistic nici nu putea fi vorba, rămînea un vis! Şi totuşi…

Rep.: Ce înseamnă pentru dvs. această carte?

C. C.: Înseamnă enorm. Nu pot stabili o ordine anume, dar înseamnă debutul meu ca autor de carte, încununarea unei documentări desfăşurate pe parcursul a 16 ani, e adevărat, cu unele întreruperi de durată, satisfacţia că am redat văduvelor şi urmaşilor celor decedaţi adevărul despre felul în care le-au dispărut soţii şi părinţii lor, am adus la cunoştinţa opiniei publice date, informaţii, documente, declaraţii, fotografii şi alte mărturii inedite despre cea mai mare tragedie din istoria navigaţiei maritime româneşti, i-am omagiat pe cei 42 de eroi care s-au sacrificat pe altarul drumului de ape pe una dintre mările planetei…

Rep.: Veţi continua seria dezvăluirilor despre accidentele navale, despre dramele marinarilor români, care s-au întîmplat, în ultimele decenii, dar care, din diverse motive, nu au fost foarte mediatizate?

C. C.: Cu certitudine. Nu vă ascund faptul că, în paralel cu următorul volum, pe care doresc să-l lansez în cel mult două luni şi care are ca subiect tot o tragedie navală, am lucrat la o vastă şi complexă documentare despre drame şi tragedii cu nave şi marinari. În fapt, este vorba despre o cronică a incidentelor, accidentelor şi catastrofelor navale, care au avut loc în rada şi portul Constanţa, pe mările şi oceanele planetei, în care au fost implicate nave româneşti şi marinari români, pe parcursul a 110 ani, între anii 1898 şi 2008.