Persoanele seropozitive din România reclamă încălcarea dreptului la viaţă şi la integrare socio-profesională, în 2010. Peste 120 de bolnavi din 27 judeţe ale ţării, alături de reprezentanţi ai Ministerului Muncii şi medici, s-au reunit, la Sinaia, în perioada 18-20 februarie 2011, cu ocazia Forumului Naţional al Persoanelor Seropozitive din România 2011, eveniment ce face parte din proiectul “Integrarea socio-profesională a persoanelor seropozitive din România”, proiect cofinanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013. Dezbaterile s-au axat atât asupra problematicii integrării socio-profesionale, dar şi asupra accesului la tratament, servicii medicale şi protecţie socială, ocazie cu care s-a analizat situaţia persoanelor seropozitive în 2010, dar au fost trecute în revistă şi perspectivele pentru acest an. “Concluziile au fost unele îngrijorătoare, peste 40% din persoanele seropozitive, prezente la eveniment, au fost puse în situaţia de a întrerupe tratamentul antiretroviral în 2010. Situaţia a fost cauzată de proasta finanţare, de imposibilitatea spitalelor de a asigura accesul continuu şi neîntrerupt la tratamentul specific”, se arată într-un comunicat. Reprezentanţii bolnavilor au atras atenţia că în lipsa tratamentului şi a unor îngrijiri adecvate, nu se mai poate vorbi de integrarea profesională a persoanelor seropozitive, deşi în ultimii ani se făcuseră paşi importanţi în această direcţie. Pacienţii s-au plâns că “accesul la drepturile cuvenite prin sistemul de protecţie socială a fost mult întârziat din cauza fondurilor insuficiente, dar şi din cauza abuzurilor realizate de autorităţi în 2010, care au concediat peste 300 de asistenţi personali ai persoanelor seropozitive în mai multe judeţe ale ţării, motivând, de asemenea, lipsa fondurilor”.

“FĂRĂ TRATAMENT NU MĂ MAI POT GÂNDI LA NIMIC…” „Fără tratament nu mă mai pot gândi la nimic altceva, fără tratament nu mă pot duce la un loc de muncă. Şi chiar când a fost tratament, ne chemau din 3 în 3 zile la spital ca să-l ridicăm. Simt cum toate spaimele pe care le uitasem revin acum, simt cum devin neputincioasă în faţa virusului şi îmi dau seama că statul îmi încalcă astfel dreptul la viaţă. Cu tratament am ajuns şi sunt bine la cei 22 de ani ai mei şi aş putea foarte bine să ajung să-mi cresc nepoţii. Fără tratament nu pot decât să mă gândesc continuu că voi muri curând”, a declarat, în cadrul dezbaterilor, o tânară seropozitivă, participantă la eveniment.

PROBLEME ŞI LA CONSTANŢA. Încă de la finele anului trecut, şi reprezentanţii pacienţilor seropozitivi din Constanţa anunţau “jale” mare pentru bolnavi, din cauza epuizării stocurilor de medicamente. Reprezentanţii Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate (UNOPA) HIV/SIDA atrăgeau atenţia că pacienţii bat zilnic la poarta spitalelor în speranţa că tratamentul a sosit şi îşi pot relua tratamentul care îi ţine în viaţă. “Situaţia este specifică începutului de an în România. A fost la fel şi anul trecut şi se datorează mai multor factori, în principal din cauza întârzierii fondurilor de la Casa Naţională, dar şi iresponsabilităţii unor manageri de spitale care nu urgentează nişte achiziţii şi nu îşi asumă decizii pentru achiziţii de urgenţă când sunt puse în pericol vieţile pacienţilor”, spuneau cei de la UNOPA. Şi preşedintele Centrului Regional Constanţa, totodată şi responsabilul subprogramului HIV/SIDA Constanţa, prof. univ. dr. Sorin Rugină, aprecia că şi bolnavii constănţeni vor avea întreruperi la schemele de tratament, fapt care s-a şi întâmplat. „Idealul este ca bolnavii să aibă continuitate în tratament, să nu existe nicio întrerupere pentru că, din momentul reluării tratamentelor, există posibilitatea să se schimbe unele scheme. Este o mare bătaie de cap, pot fi şi unele costuri în plus. Noi, la Constanţa, ne-am făcut datoria, şi chiar am anticipat aceste probleme pe care le-am şi semnalat încă din decembrie”, explica prof. univ. dr. Rugină. La Constanţa, 709 bolnavi sunt sub tratament, iar alţi 30 de pacienţi sunt pe listele de aşteptare de ceva timp.