Prima soţie a lui Nicolas Sarkozy, Marie-Dominique Culioli, a fost urmărită de Serviciile Secrete franceze încă 12 ani după divorţul de actualul preşedinte francez. Jurnalului lui Yves Bertrand, fostul şef al poliţiei secrete, conturează profilul unei scene politice josnice existente în Franţa, care utilizează instituţii şi bani publici pentru răzbunări personale şi nu în interes naţional.

În ianuarie 2003, Yves Bertrand povestea în două pagini despre cum “Sarko”, aşa cum îi spunea atunci ministrului de Interne, a părăsit-o pe Marie-Dominique Culioli la sfîrşitul anilor \'80 pentru Cecilia Ciganer, căsătorită la rîndul său cu omul de televiziune Jacques Martin. Aceasta a devenit cea de-a doua doamnă Sarkozy în 1996. În jurnal sînt redate convorbirile telefonice dintre Marie-Dominique Culioli şi cea mai bună prietenă a sa, în care aceasta îi povesteşte despre aventura lui Nicolas Sarkozy cu Cecilia, aceste informaţii cel mai probabil provenind din înregistrări telefonice. Cele 23 de carnete ale lui Yves Bertrand au o structură destul de dezordonată. Referiri la vieţile secrete ale miniştrilor sînt amestecate cu liste de cumpărărturi şi mesaje care să-i reamintească acestuia despre anumite activităţi pe care le are de făcut, spre exemplu “Schimbă nisipul din litiera pisicii”. Yves Bertrand, în vîrstă de 64 de ani, care se descrie ca reprezentînd “garda veche” a serviciilor secrete franceze, a negat săptămîna trecută că ar încerca să îl discrediteze pe Nicolas Sarkozy, care l-ar fi transferat într-un alt post, în 2004, după ce l-a acuzat de complot. Jurnalul evidenţiază un fel de obsesie a fostul şef al poliţiei secrete pentru Sarkozy. Într-una din paginile jurnalului, în 2002, acesta scrie: “Sarkozy îşi construieşte o vilă lîngă Sartrouville. Foloseşte companii din Neuilly. Toate la negru”. Potrivit publicaţiei “Le Point”, care a dezvăluit o serie din notele lui Yves Bertrand, aceste jurnale oferă prima dovadă credibilă că serviciile de informaţii au jucat un rol activ în cadrul eforurilor depuse de Jacques Chirac, pe vremea cînd era preşedinte, de a-l împidica pe Nicolas Sarkozy să devină următorul şef de stat. Yves Bertrand este numit “jucătorul-cheie al unui cabinet negru în administraţia lui Chirac”. Se pare că Jacques Chirac ar fi avut un alt motiv întemeiat să-l supravegheze pe Nicolas Sarkozy: răzbunarea, după ce fiica sa, Claude, a fost părăsită de actualul preşedinte francez.

În jurnalele sale, fostul şef al poliţiei secrete mai povesteşte despre cum un ministru ar întreţinut relaţii sexuale cu un minor la un hotel din Marrakesh, despre un alt ministru care era dependent de cocaină, iar un al treilea care este anchetat de Fisc sau despre cum Jacques Chirac ar fi făcut un lifting în Canada, precum şi despre faptul că Serviciile Secrete din Franţa monitorizează 2,5 milioane de cetăţeni.