UE începe să îşi construiască propriul serviciu diplomatic, o structură inedită în istoria sa, având sarcina unei mai bune reprezentări a celor 27 de state în lume, dar care a dat naştere unei bătălii de culise pentru competenţele sale şi pentru cele mai bune posturi. Şeful diplomaţiei UE, Catherine Ashton, a prezentat, joi, un proiect al “Serviciului european de acţiune externă” (SEAE), structură autonomă care va cuprinde în final mii de funcţionari. Serviciul va fuziona competenţe până în prezent repartizate între state şi Comisie. Obiectivul îl reprezintă un plus de coerenţă atât în domeniul afacerilor externe, cât şi în cel al securităţii sau ajutorului pentru dezvoltare, la Bruxelles şi în circa 137 de delegaţii ale UE din străinătate. Serviciul ar putea îndeplini şi funcţii consulare.

Lady Ashton a ales să fie secondată de un secretar general puternic, împotriva recomandării unor eurodeputaţi care vedeau în această acţiune, după exemplul conservatorului german Elmar Brok, riscul unui funcţionar cu prerogative prea extinse, “întins ca un păianjen pe pânza sa, în fruntea serviciului”. Mai multe ţări au persoane vizate pentru acest post. Circulă, astfel, numele ambasadorului Franţei la Washington, Pierre Vimont, sau al secretarului general al Ministerului francez de Externe, Pierre Sellal, dar şi cel al irlandezului David O\'Sullivan, director general pentru comerţ în cadrul Comisiei, care ar avea sprijinul lui Ashton. Şi Roma ar vrea un italian printre cei doi adjuncţi. Ashton primeşte aproape zilnic liste de nume, afirmă, ironic, anturajul său. Presată în special de ţările din Europa de Est să respecte echilibrele geografice în aceste angajări, ea a trebuit şi să ajungă la un compromis cu Comisia. Executivul european avea, până în prezent, gestiunea exclusivă a unui aspect-cheie al politicii externe a UE: instrumentele sale financiare în materie de cooperare, dezvoltare şi politică de vecinătate. Pentru utilizarea acestor fonduri de zeci de miliarde de euro şi graţie cărora UE poate avea influenţă la nivel internaţional - ea fiind astfel primul finanţator al palestinienilor - SEAE va pregăti deciziile strategice. Dar el va acţiona, în special în domeniul ajutorului pentru dezvoltare, sub supravegherea şi conducerea comisarului de resort şi toate deciziile vor fi supuse pentru aprobare Comisiei.

Negocierile ar putea să mai dureze însă. Şeful diplomaţiei germane, Guido Westerwelle, a cărui ţară nu priveşte favorabil marele rol al Comisiei, consideră că “există încă materii de negociat”. În termeni neobişnuit de duri, preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, şi-a exprimat “regretul că elemente cruciale nu au fost luate în calcul”, adăugând: “Poziţia noastră este constructivă şi ar trebui respectată”. Mai mulţi conservatori, socialişti, liberali şi ecologişti au considerat inacceptabilă propunerea. Baroneasa din Marea Britanie, care şi-a preluat funcţia la 1 decembrie, are însă nevoie de susţinerea rapidă a unui aparat veritabil, subliniază un diplomat european. Lipsa sa de experienţă, declaraţiile sale prea prudente şi mai mulţi paşi greşiţi au dus la un debut dificil. Este vorba despre felul în care a administrat operaţiunile de ajutorare după cutremurul din Haiti sau aparenta sa lipsă de interes pentru apărarea europeană, unii diplomaţi ajungând să se întrebe dacă ea va rezista cinci ani în post.