Creștin ortodocșii prăznuiesc astăzi Adormirea Maicii Domnului. Această prăznuire a fost însoțită la români, de-a lungul timpului, de variate obiceiuri. Deși Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) este aproape calendaristic, Adormirea Maicii Domnului (Precistă, Zeița Mumă) este cu mult mai serbată. Se seamănă culturile care mai trebuie sem[nate, se schimbă pălăria pe căciulă, se adună oile dinspre munte, se bat nucii.

La pragul dintre vară și toamnă, 15 august este una dintre sărbătorile cu dublă valoare. Durerea plecării dintre oameni a Fecioarei, dar și bucuria că stă sufletul său printre cei curați.

Pomii cu roadele lor s-au unit și au închipuit un pom care a fost purtat în fruntea procesiunii, în momentul Adormirii Maicii Domnului. Bostanul și porumbul au făcut un buchet care a fost pus pe coșciug. De atunci, bostanul și porumbul se îngălbenesc de Sfânta Marie.

De Sfânta Marie se merge la biserică și se amintește de cei luați la Domnul și li se dau de pomană struguri, prune și faguri de miere, căci acesta este timpul lor de facere.

Astăzi nu este praznic de sfinți, spune arhimandritul Ilie Cleopa. Astăzi Biserica lui Dumnezeu dreptmăritoare prăznuiește pe Împărăteasa tuturor îngerilor și a tuturor sfinților. Nu se poate asemăna cinstirea robilor cu a împăraților. Astăzi este praznic împărătesc, pentru că Maica Domnului, Împărăteasa a toată făptura, se mută la cer.

Despre Maica Domnului părintele Ilie Cleopa spune că Biserica Ortodoxă o cinstește mai mult decât pe toți sfinții și îngerii, dar totuși nu i se aduce slujire ca lui Dumnezeu.

Potrivit tradiției Bisericii, Maica Domnului a trăit mai mulți ani după înălțarea la cer a Fiului său și a Domnului nostru Iisus Hristos. Cu trei zile înainte de moarte, ea a fost înștiințată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viața veșnică.

Deși Apostolii erau răspândiți în lume pentru a propovădui Evanghelia la toate neamurile, au fost prezenți la eveniment, aduși prin puterea lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară înștiințându-i asupra a ceea ce avea să se petreacă.

După ce și-a luat rămas bun de la toți cei de față — notează Sfântul Ioan Damaschin — a urmat momentul în care Domnul Însuși S-a coborât spre a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt (moment ce cunoaște o bogată reprezentare iconografică în Biserica Ortodoxă). Atunci, ea a rostit: "Fiule, în mâinile Tale îmi dau duhul meu". Acestea zicând, și-a dat duhul, ca și când ar fi căzut în somn. Era o adormire, nu o moarte, adică fără durerile morții, de unde și denumirea sărbătorii.

Apostolii au luat apoi patul mortuar cu trupul Maicii Domnului, purtându-l spre mormânt. Tradiția mai notează că mulțime mare de oameni se adunase acolo, uimită de chipul adormirii ei și de venirea apostolilor. Cortegiul s-a îndreptat spre Ghetsimani unde i se pregătise un mormânt nou de piatră. Aici, tradiția cunoaște două versiuni: după una, trupul a stat trei zile în mormânt, după care a fost ridicat în chip tainic spre lăcașurile cerești; după cealaltă, trupul Maicii Domnului a fost răpit la cer chiar din mâinile Sfinților Apostolilor Petru și Pavel în momentul în care se pregăteau să-l pună în mormânt, în mâinile lor rămânând doar pânza în care era înfășurat. Diferențele se pot datora și faptului că în scurt timp a urmat o lungă perioadă de cumplită prigoană împotriva Bisericii, acest fapt neîngăduind o cercetare mai minuțioasă asupra evenimentelor și a datelor.

Adormirea Maicii Domnului și ridicarea cu trupul la cer reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor. După Învierea lui Hristos, Înălțarea Sa la ceruri și Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea mântuirii săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos.