Credincioşii îl prăznuiesc astăzi pe Sfântul Apostol Andrei, cel care ne-a creştinat, ziua fiind proclamată Sărbătoare Bisericească Naţională. Cu această ocazie, în dimineaţa zilei de astăzi, începând cu ora 08.00, în prezenţa a peste 10.000 de pelerini, un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţia Sa Teodosie, va sfinţiti capela amenajată în peştera Sfântului Apostol Andrei, după care va oficia o slujbă religioasă şi va sfinţi tripticul de icoane pictate pe lemn.

PRIMUL CHEMAT. Potrivit Bibliei, Sf. Andrei şi fratele său, Sf. Petru, erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret din Galileea, fiind de profesie pescari. Conform Evangheliei lui Ioan, Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, dar, după ce acesta a spus că Iisus este Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, Sfântul Andrei l-a urmat pe Hristos, spunându-i fratelui său că l-a găsit pe Mesia. De aici provine caracterizarea Sf. Andrei ca cel dintâi chemat. Sf. Andrei a fost unul dintre mucenici, conform tradiţiei fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, care a rămas cunoscută drept \"Crucea Sfântului Andrei\".

APOSTOLUL LUPILOR. Conform directorului Seminarului Teologic din Constanţa, părintele Ilie Petre, Sf. Andrei a avut o misiune mai uşoară de creştinare aici decât în alte părţi. „Sărbătoarea Sf. Andrei este pentru creştinii ortodocşi români o sărbătoare naţională, similară cu 1 decembrie. Noi, ca români, ne identificăm a fi creştini de filiaţie apostolică. Aceasta pentru că am fost creştinaţi direct de primul dintre apostolii chemaţi la Domnul, Sf. Andrei. Iar creştinismul a găsit aici un teren fertil. Sf. Andrei a găsit aici un neam care credea deja într-un zeu unic, Zamolxe. Nu degeaba într-o carte apărută recent el a fost numit apostolul lupilor”, a spus părintele Petre. El a adăugat că prezenţa sfântului în Dobrogea este regăsită în tradiţiile locale, în colinde şi în denumiri toponimice.

ANUL NOU DACIC. Sărbătoarea Sf. Andrei se suprapune peste o mare sărbătoare dacică închinată unei divinităţi care era personificarea lupului. Deşi se susţine că numele ei s-a pierdut, unele surse menţionează că lupul era simbolul lui Zamolxe. În noaptea de de 29 spre 30 noiembrie, noaptea de Sântandrei, cum este ea cunoscută în tradiţia populară, oamenii ung casele cu usturoi şi mănâncă usturoi pentru a fi păziţi de strigoi, iar bătrânii care ştiau a citi în stele prevesteau cum va fi anul următor. Noaptea de Sântandrei face parte dintr-o serie de numeroase sărbători, obiceiuri, acte rituale şi practici magice dedicate lupului, ce se desfăşoară între 14 noiembrie şi 7 decembrie, perioadă identificată, pe criterii etnologice, cu Anul Nou dacic.