Data de 30 noiembrie este extrem de importantă pentru ortodocşii de pretutindeni, care ţin în această zi praznicul Sfântului Apostol Andrei. Figură biblică majoră, sfântul este cu atât mai important pentru români întrucât este considerat prin tradiţie ocrotitorul ţării noastre.

Respectul pe care românii i-l poartă sfântului Andrei nu este vizibil doar în copleşitorul număr al celor care îşi serbează în această zi onomastica, ci şi în multitudinea de obiceiuri şi tradiţii care nu s-au pierdut de-a lungul generaţiilor.

Născut la Betsaida, fiul lui Iona i s-a alăturat Mântuitorului împreună cu fratele său, sfântul Petru, cei doi devenind astfel primii Apostoli ai lui Hristos. Înainte de a fi „întâiul chemat” între Apostoli, Sfântul Andrei i-a fost ucenic Sfântului Ioan Botezătorul, care i-a insuflat dragostea pentru mult-aşteptatul Mesia. Din acel moment L-a urmat pe Iisus, însoţindu-L în Ţara Sfântă şi propovăduind învăţăturile Domnului, după cum spune şi Calendarul Ortodox. Nu s-a lepădat de Mântuitor în Săptămâna Patimilor, iar după ce Mântuitorul a înviat şi S-a înălţat la cer a continuat să împărtăşească învăţăturile creştine, ajungând şi pe teritoriul României, în zona Dobrogei.

Sfântul Andrei a răspândit cuvântul Domnului până la finalul vieţii, când a sfârşit răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de X. Moartea nu a pus capăt şi învăţăturilor sale, care au rămas vii în inimile românilor până în ziua de azi.

În tradiţia populară, noaptea Sfântului Andrei are o semnificaţie deosebită, legată de credinţa conform căreia pe 30 noiembrie spiritele celor stinşi din viaţă se amestecă printre oameni. Pentru a se proteja de spiritele răuvoitoare şi a le ţine la distanţă de cei dragi, se spune că românii apelează cu încredere la vrăji şi la usturoi.

Obiceiurile nu s-au pierdut nici în rândul celor mai tineri, care duc mai departe poveştile şi tradiţiile auzite din copilărie. Cele mai multe dintre tradiţiile puternic înrădăcinate în mentalul colectiv se referă la rituri precum măritişul sau aflerea viitorului. Superstiţiile mai avertizează că lupii se transformă în vârcolaci în noaptea de Sfântul Andrei, pornind la vânătoare după oamenii rătăciţi şi lipsiţi de apărare de pe drumuri.

Pentru a alunga strigoii şi relele, după obicei, oamenii agaţă usturoi în toată casa şi în jurul ei şi, mai ales, ung cu usturoi toate locurile prin care ar putea pătrunde spiritele nefaste. Pragurile, uşile şi ferestrele sunt elemente importante în cultura tradiţională şi au o aură simbolică, fiind situate la graniţa dintre forţele binelui şi forţele răului. Tot pentru protecţie, de Sfântul Andrei se întorc cu gura în jos toate vasele din casă, iar în apa şi nutreţul animalelor se varsă agheasmă şi se pune busuioc.

Un alt obicei care se ţine in ziua Sfântului Apostol Andrei are în vedere fetele care vor să se mărite şi care strecoară sub pernă busuioc cu speranţa de a îşi visa ursitul. Dacă ştiu deja pe cine vor drept soţ, tinerele aşteaptă până la miezul nopţii, când întorc un ulcior cu gura în jos şi lasă câţiva cărbuni încinşi pe fundul acestuia, în timp ce rostesc o incantaţie menită să le cucerească definitiv ursitul. O altă modalitate transmisă prin tradiţie spune că fata care va ţine în mână două lumânări aprinse şi va privi într-un pahar cu apă care conţine o verighetă sfinţită de cununie va vedea la rândul ei cum arată iubitul sortit.

Alte fete încearcă să zărească măcar câteva crâmpeie din ceea ce le aşteaptă în viitor aşezându-se dezbrăcate între două oglinzi, ţinând în ambele mâini lumânări aprinse. La miezul nopţii, în oglinda din spate se spune că li se va înfăţişa viitorul.

Probabil cel mai comun obicei de Sfântul Andrei este acela care îi îndeamnă pe oameni să pună la încolţit grâu pentru prosperitatea casei, dar şi pentru a vedea cum va fi următoarea recoltă.

Cei care respectă tradiţiile şi obiceiurile de Sfântul Andrei nu uită să fie atenţi nici la vremea din acea noapte: dacă cerul este senin, e semn că urmează o iarnă uşoară.

Pe 30 noiembrie, românii se reconectează la tradiţii şi îşi sărbătoresc apropiaţii care poartă numele primului apostol, ducând mai departe povestea Sfântului Andrei, ocrotitor al ţării.