Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 ianuarie. S-a născut într-un sat din ţinutul Capadociei în secolul al V-lea, într-o familie creştină. Hotărând să-şi închine viaţa slujirii lui Dumnezeu şi-a părăsit familia în timpul împăratului Marcian (450-457) şi s-a decis să meargă la Ierusalim. În drum spre Ierusalim a trecut prin Antiohia, unde l-a întâlnit pe Sfântul Simeon Stâlpnicul care, deşi nu l-a văzut niciodată, l-a chemat pe nume şi îmbrăţişându-l i-a prorocit că are să fie multora povăţuitor spre mântuire. Ajuns la Ierusalim a intrat într-o mănăstire unde trăia în mare asceză, pentru a se putea apropia de Dumnezeu. În timp s-a retras într-o peşteră apropiată de Betleem, fiind urmat treptat de numeroşi ucenici. Datorită faptului că numărul celor care au venit să-şi închine viaţa lui Hristos, lăsându-se povăţuiţi de Sfântul Teodosie, a crescut peste măsură, în anul 465, acesta a întemeiat o mare mănăstire cenobitică (monahismul cenobitic, de chinovie sau de obşte, este o tradiţie monahală caracterizată prin viaţa în comun a călugărilor) între Mar Saba şi Betleem.

Rigurozitatea normelor de convieţuire în mănăstire precum şi priceperea cu care erau toate organizate au justificat numele ce i s-a dat Sfântului Teodosie: "începătorul vieţii călugăreşti de obşte". A murit în jurul anului 529, la vârsta de 105 ani (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor").