Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 martie. Sfântul Sofronie s-a născut în Damasc, Siria, și a intrat în monahism în mănăstirea Sfântului Teodosie, începătorul vieții de obște, din apropierea Ierusalimului și l-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moscul - autorul valoroasei lucrări "Limonarul" (Livada duhovnicească). A călătorit cu dascălul său în Răsărit și în Apus (ajungând până la Roma), iar după moartea pustnicului Ioan s-a întors la Ierusalim. După moartea patriarhului Ierusalimului, Zaharia, a urmat în scaunul patriarhal Sfântul Sofronie. S-a făcut cunoscut ca un mare apărător al dreptei credințe, în acea vreme Biserica fiind tulburată de erezia monoteliților, susținută atât de patriarhul Constantinopolului cât și de papa Honorius. Înainte ca cetatea Ierusalimului să fie invadată de arabi, Sfântul Sofronie a încheiat cu califul Omar un pact prin care erau recunoscute libertățile civile și religioase ale creștinilor și evreilor în schimbul plătirii unui tribut. Așezământul de pace făcut cu patriarhul Sofronie nu a fost însă respectat de invadatori, iar creștinii din Ierusalim au suferit multe nedreptăți. Văzând aceasta, Sfântul Sofronie se tânguia și ruga pe Dumnezeu să-i ia sufletul lui de pe pământ, ca să nu vadă mai mult chinuirea creștinilor, urâciunea pustiirii și necinstirea locurilor sfinte. Și, fiind auzit, degrabă a plecat în "Ierusalimul cel de sus" (sursa: vol. "Viețile Sfinților").