Data de 20 iulie este ziua de celebrare a zeului solar (Sânt-Ilie), considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca şi Sân-George şi Sâmedru, este o divinitate populară care a preluat numele şi data celebrării de la un sfânt creştin, Sfântul Prooroc Iile. În Panteonul românesc Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă. În popor sunt numeroase superstiţii legate de ziua de 20 iulie, ziua Sfântului Ilie.

Sfântul Ilie a trăit în Regatul de Nord al lui Israel, în vremea domniei regelui Ahab. El a fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron) şi a trăit cu mai bine de 800 de ani înainte de Hristos. În Vechiul Testament se vorbește despre faptele lui minunate în cărţile numite Regi. Sfântul Ilie a fost ales de Dumnezeu să certe aspru pe regele Ahab şi pe cei care-l urmau pe calea păgânească a adorării lui Baal.

Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. (sursă: vol. "Viețile Sfinților"). Sfântul Ilie a fost hrănit în chip minunat de corbi pe când era retras la pârâul Cherit şi de un înger pe drumul spre Muntele Horeb. Datorită rugăciunii sale, Dumnezeu a oprit ploaia timp de trei ani şi jumătate, a înmulţit făina şi uleiul văduvei din Sarepta Sidonului şi l-a înviat pe fiul ei. Apoi, a chemat foc din cer prin care a ars jertfă adusă de el lui Dumnezeu, a înlăturat cultul zeului Baal.

Sfântul Ilie este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peşterii sale (hrănit de corb) sau în carul de foc (în care a fost răpit la cer). Sfântul Ilie este mai este considerat şi protopărintele monahismului creştin.

Datorită minunilor pe care Sfântul Ilie le-a săvârşit în decursul vieţii sale, acesta a fost trecut în rândul sfinţilor de Biserica Ortodoxă. Sfântul Ilie a fost investit de popor cu atributele zeilor fulgerelor şi a tunetelor.

La fel ca şi în cazul acelor zei, Sfântul Ilie mână un car de foc în timpul furtunilor când trimite fulgerele către cei păcătoşi şi către diavoli. La trăsură sunt înhămaţi doi sau patru cai albi, înaripaţi. Pe cer, Sfântul Ilie aleargă printre nori, unde tună, fulgeră şi trăsneşte.

În timpul furtunii, ferestrele şi uşile caselor trebuie închise, pentru ca niciun spirit rău să nu poată intra înăuntru, iar aşa să nu fie trăsnită. Oamenii cred că spiritele rele trag mai mult la carper, iar tocmai de aceea e bine să nu ai casa de lemn şi nici să nu te adăposteşti sub carpen. Mai mult, pe timpul furtunii oamenii trebuie să stea la luminişuri, deoarece este mai bine să te plouă. La adăposturi, toate spiritele rele trag.

O datină strămoşească spune că în timpul furtunii este bine să îţi faci cruce des, deoarece Dumnezeu i-a spus lui Ilie când i-a înmânat biciul ca să lovească în toate, însă nu şi în cruce.