Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a fost prăznuit, ieri, de credincioşii ortodocşi. Născut în Dalmaţia, în oraşul Raguza, el a trecut la călugărie pe Muntele Athos, ocazie cu care a primit şi numele Iosif. După ce a fost timp de şase ani egumen pentru Marea Lavră (mănăstire mare în unele ţări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanţă unele de altele, în felul caselor unui sat - n.r.) a Sfântului Ştefan din Adrianopol, este numit egumen în Marea Lavra românească Cutlumuş. De aici ajunge, ca urmare a deciziei patriarhiei din Constantinopol, mitropolit al Timişoarei, pe 20 iulie 1650. Una dintre minunile săvârşite de acesta în oraşul de pe Bega a fost salvarea de la incendiere a unei părţi a Timişoarei. Minunea este trecută şi în Acatistul care îi este închinat sfântului: \"Ca să arăţi marea ta milostivire pentru turma ta şi râvna ta pentru slobozirea ei din toate nevoile ce o împresurau, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timişoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia focului, scăpând neatinsă biserica slujirii tale şi oprind, prin ploaie năpraznică, pe care cerul a trimis-o ţie în ajutor, întinderea focului...“ (Icosul 7). În 1653, s-a retras la Mănăstirea Partoş, aproape de Timişoara, unde, după trei ani, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat în naosul bisericii mănăstireşti. Tradiţia spune că, în momentul trecerii sale la cele veşnice, clopotele mănăstirii au început să bată singure. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor pe 28 februarie 1950. Ca urmare a unei adrese a Ministerului de Interne din anul 1997, Sfântul Sinod a aprobat ca Sfântul Ierarh Iosif cel Nou să fie patron al pompierilor.