Sfântul Ierarh Leon, episcopul Cataniei, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 februarie. S-a născut la Ravenna într-o familie de creştini evlavioşi şi a trăit în timpul împăratului bizantin Constans al II-lea (641-668). A fost ales episcop al Cataniei după trecerea din această viaţă a înaintaşului său, arhiepiscopul Savin. În această calitate, Sfântul Leon era înaintea tuturor ca un luminător, purtând de grijă sufletelor şi îngrijindu-se de săraci, pe care îi hrănea iar pe cei strâmtoraţi îi ajută. În acel timp, în insula Siciliei se afla un mare vrăjitor, care era fiul unei creştine şi el se socotea creştin, dar de copil era semeţ şi mândru şi acest fapt l-a pierdut. Prin vrăjile sale făcea mult rău semenilor săi şi, de multe ori, îl sfătuia pe el ierarhul locului, Sfântul Leon, să înceteze faptele lui cele rele, ca să nu se muncească de trei ori în focul cel veşnic, împreună cu diavolii. El însă nu asculta, ci făcea şi mai multe rele, socotind că sunt bârfeli sfătuirile sfântului. Aşa, adăugând fărădelegi peste fărădelegi, a îndrăznit să intre şi în sfânta biserică, într-o zi când era sărbătoare, jucând şi spunând hule, încrezător că îi va face şi pe toţi ceilalţi să joace; dar n-a putut, căci dumnezeiasca putere l-a oprit.

Sfântul Leon, a îngenuncheat şi s-a rugat lui Dumnezeu să-i ajute să îl prindă pe acest vrăjitor care chinuia oamenii şi provoca multă suferinţă şi tulburare. După rugăciune a alergat afară din altar, după ce s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, fără să mai dezbrace veşmintele în care slujea, şi l-a legat pe Eleodor cu omoforul său (veşmânt bisericesc).

Aşa l-a dus într-un loc în care a fost aprins un foc mare. În acest foc a intrat Sfântul Leon împreună cu Eliodor şi a stat până când vrăjitorul a ars de tot, iar el a ieşit neatins (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor").