La Constanţa, în mijlocul oraşului, se află singura biserică din Dobrogea pictată de Nicolae Tonitza, între anii 1931-1932: lăcaşul de cult cu hramul „Sfântul Gheorghe“. Anii care au trecut de atunci, „valurile” succesive de fum de tămâie şi de lumânări au făcut ca picturile să fie abia vizibile. Sub straturi de funingine se ascund chipuri şi siluete de sfinţi, în culorii vii de ulei, aşternute cu măiestrie de inegalabilul Tonitza.

O TURLĂ CÂT UN BLOC DE ŞAPTE ETAJE Pentru că fumul nu este cel mai bun prieten al unei opere de artă, îndepărtarea funinginii se impune de la sine, fără a mai pune la socoteală valoarea excepţională a picturilor lui Tonitza. Aşa se face că dorinţa preotului paroh Iulian-Lucian Săftescu a devenit, în sfârşit, realitate, iar lucrările de reabilitare au început să se deruleze. Duminică se va împlini o lună de când au demarat lucrările. Schelele au fost ridicate până la turlă, la aproximativ 25 de metri înălţime, lângă altar, iar specialişţii de la „Patrimoniu restauro” (societatea care a câştigat licitaţia), coordonaţi de pictorul restaurator profesor Nicolae Sava, au început deja restaurarea, care se face greu, deoarece zona a fost afectată de infiltraţiile de apă cauzate de deteriorarea acoperişului.

„În turlă, pictura este foarte avariată. Documentaţia pentru orice monument istoric costă foarte mult. A trebuit ca, în doi-trei ani, să strâng o sumă de aproximativ 30.000 de lei (n.r. - o treime din cei 90.000 de lei obţinuţi de la Secretariatul de Stat pentru Culte) ca să pot cere bani pentru acest proiect. Documentaţia a fost depusă în februarie 2013”, a spus preotul paroh Iulian-Lucian Săftescu.

BANI DOAR PENTRU 20% DIN SUPRAFAŢA BISERICII Turla reprezintă doar 20% din suprafaţa bisericii, aproximativ 280 mp. „Până sus sunt 25,5 de metri, aproape cât un bloc de şapte-opt etaje”, a mai spus părintele Săftescu. Dacă se vor mai găsi sau nu bani pentru restul lucrărilor de restaurare rămâne de văzut. „Se lucrează în echipe, zi de zi”, a mai spus preotul.

TEZAUR INESTIMABIL „Biserica trebuie să devină obligatoriu un etalon pentru Constanţa, un lăcaş de cult care să fie vizitat de turişti, să fie introdus în circuitul turistic. E o valoare pentru România, nu doar pentru Constanţa. Un tablou de Tonitza se vinde şi cu 250.000 de euro, asta înseamnă jumătate de metru pătrat, pe când noi aici avem vreo 1.200 mp”, a spus preotul paroh Iulian-Lucian Săftescu.

Biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe” a fost pictată aproape în totalitate de Nicolae Tonitza şi colegii săi, pictorii Jean Constantin Buiuk şi Constantin Bacalu. Aflat într-o perioadă de deplină maturitate şi forţă artistică, Tonitza a trebuit să-şi neglijeze activitatea sa de pictor, dovadă că în acea perioadă nu au mai figurat expoziţii ale „Grupului celor Patru”, din care artistul făcea parte alături de sculptorul Oscar Han şi pictorii Francisc Şirato şi Ştefan Dimitrescu.

„Timp de doi ani de zile s-a documentat Tonitza pentru a şti ce se cere în pictura bisericească, să nu facă o pictură realistă ca în bisericile romano-catolice, dar nici o pictură strict neobizantină. A căutat să facă o biserică primitoare, sfinţii să fie blânzi”, a spus preotul paroh Iulian-Lucian Săftescu.

„CAPRICII” DE ARTIST?! „Pentru pictarea Bisericii „Sfântul Gheorghe” s-a organizat, în aprilie 1931, un concurs public la care Tonitza a apărut „alături de o sumedenie de naufragiaţi ai artei”, după cum îi descrie lui Zambaccian la 22 aprilie, rugându-l să intervină cu „imensa autoritate” pe care o are în urbea natală pentru stoparea „celei mai scandaloase şicane” în derulare”, precizează criticul şi istoricul de artă Doina Păuleanu. Nemulţumit de modul în care se făcea remuneraţia pentru munca sa, în raport cu colegii săi, Buiuk şi Bacalu, Tonitza a întrerupt lucrul, lăsând biserica neterminată. Pictase mai mult de 90% din suprafaţa ei. De exemplu, scena de la intrarea în lăcaşul de cult, „Lăsaţi copiii să vină la mine”, este greşit atribuită lui Tonitza, artistul părăsind deja şantierul de lucru. Îi mai rămăseseră de făcut „două portrete de ctitori la intrare, frontonul de sub cafas şi unele retuşuri”.

Încercări empirice noninvazive de îndepărtare a funinginii de pe pictura lui Tonitza au mai fost prin anii ’50 şi ’70, însă lucrarea de acum este prima de această anvergură. Costul total al activităţii de restaurare-conservare ar ajunge la 350.000 de euro.