Cu sprijinul a 83 din cei 120 de membri ai Parlamentului unicameral, Shimon Peres, în vîrstă de 83 de ani, a fost ales, ieri, preşedinte al Israelului, în cel de-al doilea tur de scrutin. Candidat din partea partidului la putere, Kadima, şi unul din veteranii scenei politice, acesta a rămas singurul candidat, după ce ceilalţi doi candidaţi, Reuven Rivlin din partea Likud, reprezentînd dreapta naţionalistă şi Colette Avital din partea Partidului Muncii de centru stînga, s-au retras din cursă, după primul tur de scrutin. Pentru a deveni preşedinte al Israelului, un candidat trebuie să obţină majoritatea simplă, de 61 de voturi din totalul de 120.

De-a lungul unui destin excepţional, Shimon Peres a deţinut practic toate funcţiile ministeriale, de două ori premier, ministru al Afacerilor Externe, al Apărării, de Finanţe, al Informaţiilor, Transporturilor şi Integrării. Parcursul său politic a cunoscut un traseu sinuos. Clasat printre ”durii” Partidului Muncii, a gestionat, ca ministru al Apărării, în anii '70, primele colonii din Cisiordania. Apoi a avut un rol esenţial în acordurile de la Oslo, încheiate cu Yasser Arafat în anul 1993, cînd Yitzhak Rabin, premier pe atunci, era încă sceptic. Shimon Peres, mult timp profet al unui ”nou Orient Mijlociu”, care să devină un rai al păcii şi prosperităţii, a obţinut, în 1994, premierul Nobel pentru Pace, alături de Yitzhak Rabin şi Yasser Arafat.

Născut în Vishneva, Polonia, în 1923, avea 11 ani cînd a plecat în Palestina. La 29 de ani, la patru ani de la întîlnirea sa cu Ben Gurion, primul premier israelian, devine director general al Ministerului Apărării. Israelul îi datorează recunoscutele fabrici de armament, industriile sale aeronautice. Potrivit experţilor străini, este şi ”părintele” programului nuclear israelian, care a făcut din statul israelian a şasea putere atomică din lume. Unul dintre fondatorii Israelului, prezent pe scena politică de peste o jumătate de secol, Shimon Peres este conştient că aduce o ”ultimă contribuţie” ţării, prin această funcţie simbolică, în calitate de autoritate morală, în condiţiile în care se declară ”certat cu moartea”. Deşi noua sa funcţie este, în mare parte, protocolară, ţinînd cont de temperamentul său, este clar că nu îşi va însuşi vorbele amare ale lui Haim Weizman, primul şef al statului israelian: ”Singurul loc în care mă lasă să îmi bag nasul este batista mea”.

Acest etern luptător, cunoscut pe scena internaţională, care şi-a sărbătorit împlinirea a 80 de ani înconjurat de un număr impresionant de personalităţi, a dezvăluit că secretul longevităţii sale constă în gimnastica zilnică, moderaţia la mîncare şi unul sau două pahare de vin bun. Figură istorică a laburiştilor, partid fondator al ţării, nu a ezitat să îl părăsească, pentru a se alătura formaţiunii Kadima, a lui Ariel Sharon, pentru a promova pacea, scopul vieţii sale, după cum el însuşi mărturiseşte. Shimon Peres îi aduce în mod constant omagii lui David Ben Gurion, ”bătrînul Leu” fondator al Israelului, care l-a propulsat către destinul său fabulos. ”Am învăţat de la maestrul meu, David Ben Gurion, să prefer întotdeauna statul partidului”, declară acesta. Ariel Sharon, aflat în comă din ianuarie 2006, şi Shimon Peres sînt ultimii reprezentanţi ai unei generaţii de lideri ce au contribuit la crearea Israelului, în 1948. Funcţia de şef de stat i-a scăpat printre degete în 2000, cînd a fost învins de Moshe Katzav. Va fi învestit luna viitoare, cînd Moshe Katzav îşi încheie oficial mandatul de şapte ani, deşi este suspendat din ianuarie, cînd autorităţile judiciare şi-au anunţat intenţia de a-l inculpa pentru viol şi hărţuire sexuală.

Alegeri au avut loc şi în cadrul Partidului Muncii pentru desemnarea liderului acestei formaţiuni politice. Ehud Barak şi-a proclamat victoria, rezultatele anunţate după numărarea a 75% dintre voturi indicînd că se află în fruntea cursei electorale. Acesta îl înlocuieşte pe Amir Peretz. Ehud Barak a realizat o spectaculoasă revenire politică, în defavoarea contracandidatului său, Ami Ayalon, fost director Shin Beth, serviciile de securitate internă.