Elena Vasile, instructor de dans, şi-a format propria trupă de artişti, numită Estetic, împreună cu care susţine spectacole în localurile constănţene. Pe lângă trupă, constănţeanca şi-a deschis şi o sală de dans unde au fost formate multe dintre animatoarele care dansează în cluburi renumite din oraş. Constănţeanca susţine că, în ciuda piedicilor pe care le întâmpini oriunde în România, decizia ei a fost luată ca urmare a salariului modest pe care îl obţine o balerină de la stat, dar şi pentru că deschiderea unei afaceri în ţară poate fi mai profitabilă decât munca în străinătate. Pentru aceasta şi-a folosit experienţa de peste 15 ani ca balerină profesionistă, iar rezultatele financiare nu au întârziat să apară.

Reporter: Cum a fost trecerea de pe scena unui teatru la dansurile în localurile constănţene?

Elena Vasile: După absolvirea secţiei coregrafie a Liceului de Artă din Constanţa, în ’95, am lucrat la Teatrul Liric, apoi la Operă şi la Teatrul „Oleg Danovski”. Am colaborat şi cu Teatrul „Fantasio”, când era director Milidi Tătaru. Mi-a plăcut cabaretul, s-a îmbinat foarte bine dansul clasic cu spectacolele de revistă. A fost o perioadă când făceam ambele genuri în paralel, aveam repetiţii la mine la teatru, apoi mă duceam la „Fantasio”, apoi la Colonade, unde aveam spectacol seara. Era obositor, dar trebuia să mă descurc, o făceam pentru bani,şi trebuia să mai înfrunt şi ironiile unora de la teatru pentru că dansam într-un local ca să câştig mai mult.

Rep.: Este o ruşine în lumea artiştilor să scoţi bani şi din spectacole prin localuri?

E. V.: Cât timp faci ceva cinstit, categoric nu! Imaginea de dansatoare a fost distrusă de cele care fac şi „altceva” în afară de a dansa. Sunt multe care trec linia asta şi nu sunt neapărat venite din afara oraşului, vara, pe litoral. Din păcate, pentru o vacă nebună suferă toată cireada, toate dansatoarele sunt judecate greşit şi s-a creat chiar o prejudecată.

Rep.: Cât de greu este să trăieşti dintr-un salariu al unui artist bugetar?

E.V.: Până în urmă cu două luni, artiştii „de la stat” câştigau maximum 800 lei, apoi ajunseseră la şase sute, iar recent am vorbit cu un coleg care şi-a retras banii de pe card: 460 lei! De Revelionul 2009 - 2010, trupa mea a ajuns la o performanţă personală: 23 programe într-o singură noapte: la Mangalia, Constanţa şi Mamaia. Concret, am câştigat câteva salarii de la Teatru. Cred că au fost fete care au câştigat şi 60 milioane lei vechi. Spun cred pentru că nimeni nu are chef să se trezească cu fiscul pe cap. Statul e un hoţ, te „jupoaie”, ca plătitor de taxe, dar, în schimb, nu îţi oferă nimic! Ca dansatoare, am scos bani frumoşi şi din show-urile din campania electorală.

Rep.: Poate fi mai rentabil dansul la Constanţa decât în străinătate?

E.V. De exemplu, numai pentru un program de cabaret, în care sunt incluse două-trei dansuri, se pot câştiga, la Constanţa, şi două-trei sute lei. S-ar câştiga poate şi mai bine, la noi, dacă nu am avea concurenţă neloială, şi mă refer la unele dansatoare din R. Moldova, care nu numai că nu au fair-play şi strică preţurile, dar afectează şi imaginea meseriei noastre. Chiar şi aşa, vara trecută, unele colege din trupa mea au făcut, pe zi, chiar şi zece milioane lei vechi. Cu puţin noroc, se poate ajunge şi la 2.000 euro pe lună. În străinătate se pot duce să lucreze pe nave de croazieră, la circ sau cabarete, dar sunt şi riscuri să ajungă în localuri dubioase. Aceiaşi bani, dacă nu chiar mai mulţi, poţi să-i faci aici dacă te angrenezi într-o trupă aşa cum suntem noi, axându-ne pe un segment mai larg în materie de programe artistice.