Lipsa văzului nu înseamnă renunţarea la vise. A demonstrat-o un tînăr constănţean care a reuşit, în ciuda prejudecăţilor celor din jur, să îşi construiască un drum în viaţă. Radu Vasile, de 26 de ani din Constanţa, s-a născut cu o malformaţie la nervul optic. „Nu am văzut niciodată cu ochiul stîng, iar la ochiul drept aveam un rest de vedere care mă ajuta să mă orientez cînd mă deplasam”, povesteşte Radu. În 2006, boala i s-a agravat, iar tînărul şi-a pierdut complet vederea şi la ochiul drept. Radu a urmat cursurile unei instituţii speciale pentru nevăzători din Buzău. Acolo a învăţat din clasa a I-a pînă în clasa a XII-a (a urmat cursurile unui liceu uman, profil limbi străine, fiind calificat pe limbile franceză şi engleză). Pentru un tînăr nevăzător, opţiunile pe care le are la absolvirea liceului sînt limitate: „Aveam de ales între a urma o facultate umană, profil limbi străine sau psihologie, sau o şcoala de masaj. Astea erau singurele alegeri pe care le aveai ca nevăzător. Nici nu se punea problema urmării unei facultăţi cu profil real”, îşi aminteşte Radu. Cu toate acestea, el a refuzat să urmeze drumul ales pentru el de alţii. În 2002, a început o adevărată bătălie pentru a se înscrie la o facultate de matematică-informatică. La centrele universitare din Bucureşti şi din Iaşi i s-a spus clar că nu poate intra, pentru că profesorii nu ştiu cum să evalueze un candidat nevăzător. „La Universitatea „Ovidius” din Constanţa mi-au spus că nu ştiu cum mă vor evalua, dar să mă înscriu şi pînă la data examenului vor găsi o cale”, spune Radu.

Adeverinţă că poate urma un masterat

Conducerea facultăţii i-a cerut mamei tînărului să dea o declaraţie pe propria răspundere în care să scrie că nu are studii de matematică. După ce au primit declaraţia, în ziua examenului, i-au permis lui Radu să intre în sala de concurs cu mama sa. Un profesor i-a dictat subiectele, el le-a scris în Braille, după care a început să le rezolve. După rezolvare, i-a dictat mamei sale răspunsurile şi metodele prin care a ajuns la ele, după care a predat lucrarea. A fost admis şi a urmat cursurile facultăţii alături de ceilalţi studenţi. După terminarea facultăţii, în 2006, coşmarul tînărului a reînceput. A participat la zeci de interviuri pentru a-şi găsi un loc de muncă în domeniul IT, însă a primit tot atîtea refuzuri. „Oficial, mi se dădeau tot felul de justificări, dar, neoficial, eram refuzat pentru că eram orb. Am avut noroc că m-am remarcat în facultate şi unul dintre profesori m-a angajat la firma sa de soft din Bucureşti”, a declarat Radu. După ce s-a angajat la firma respectivă, tînărul s-a înscris la masterat la Academia de Studii Economice (ASE). Stupoare însă! Deşi era absolventul unei facultăţi de matematică-informatică, conducerea ASE i-a cerut lui Radu să dovedească că este capabil să urmeze un program de masterat la IT. Mai exact, i-au cerut să aducă o adeverinţă de la medicul de familie în care să scrie că poate urma un master la specializarea IT. „Am terminat masterul în martie 2008, timp în care am lucrat şi la firma la care am fost angajat. Am muncit acolo timp de trei ani, pînă în vara acestui an cînd, din cauza crizei economice, am fost disponibilizat”, spune Radu. După ce a ajuns şomer, tînărul s-a întors în Constanţa pentru a-şi ajuta colegii din cadrul Filialei Interjudeţe Constanţa - Tulcea a Asociaţiei Nevăzătorilor în vederea atragerii de fonduri europene pe proiecte destinate nevăzătorilor. „Ne lovim de foarte multe prejudecăţi din partea celor din jur. Ca nevăzător, te afli adesea în situaţia de a explica celorlalţi că poţi face aceleaşi lucruri ca şi ei. Aceste prejudecăţi ar dispărea dacă societatea „văzătoare” ar fi mai bine informată”, a explicat Radu.