Fără rival în tabăra sa şi o clasă politică de stînga decimată, Silvio Berlusconi pare mai puternic ca niciodată la conducerea Italiei, prea puternic pentru unii, care se tem de o slăbire a democraţiei. ”Din 1994, data intrării sale în politică, Silvio Berlusconi nu a fost niciodată atît de puternic”, afirmă Roberto D\'Alimonte, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Florenţa. Demisia surprinzătoare de marţi a liderului stîngii, Walter Veltroni, a aruncat în haos Partidul Democrat, principala formaţiune de opoziţie, în timp ce premierul revenit la putere în urmă cu zece luni a reuşit să neutralizeze toţi potenţialii rivali. Detonatorul crizei din stînga politică a fost înfrîngerea candidatului său din Sardinia, în alegerile regionale, cîştigate de un necunoscut ales de Silvio Berlusconi.

Potrivit experţilor, numai o agravare a crizei economice şi o creştere majoră a şomajului l-ar putea ameninţa pe Silvio Berlusconi, care domină de 15 ani viaţa politică a peninsulei, fie la putere, fie în opoziţie. Această putere a liderului dreptei provoacă totuşi temeri, chiar şi în propria tabără. Majoritatea analiştilor nu cred însă în riscul unei dictaturi, chiar şi mai relaxată, spectru agitat de o parte a stîngii. Însă, avertizează Roberto D\'Alimonte, calitatea democraţiei italiene nu este bună, în ţară se înregistrează acum un conflict perpetuu între judecători şi Executiv, iar calitatea informaţiei televizate lasă de dorit. Lucru unic în Europa, premierul italian este şi unul dintre cei mai bogaţi oameni ai ţării, controlează trei posturi de televiziune prin imperiul său Mediaset şi are o mare influenţă asupra unei a patra televiziuni, cea publică Rai Uno.