CUNOAŞTEREA REGIUNII În baza Rezoluţiei 1.244 a Consiliului de Securitate din 1999, provincia Kosovo a fost plasată, provizoriu, sub administraţia Naţiunilor Unite, fiind autorizată şi forţa de menţinere a păcii sub comandamentul NATO (KFOR). În urma proclamării independenţei, în februarie 2008, ar avea vreo şansă o ţară de numai 10.908 de kilometri pătraţi? Vaticanul cu 0,44 kilometri pătraţi, Monaco cu 1,95 de kilometri pătraţi, Nauru cu 21 de kilometri pătraţi, Tuvalu cu 26 de kilometri pătraţi, San Marino cu 61,2 kilometri pătraţi, Liechtenstein cu 160,4 kilometri pătraţi sau Andorra cu 468 de kilometri pătraţi au dovedit că mărimea suprafeţei nu contează întotdeauna în a face un stat să funcţioneze. Kosovo primeşte asistenţă financiară din fondurile UE. Pentru intervalul 2008 – 2011 a fost alocată, pentru provincia Kosovo, suma de 508 milioane de euro. Totodată, beneficiază de prevederile Tratatului de Asistenţă la Preaderare şi ale Tratatului pentru Stabilitate, de asistenţă macro-financiară şi alte surse de finanţare provenind de la organizaţii neguvernamentale, ca Fundaţia Soros.

Cel mai mare investitor în regiune este Slovenia, urmată de Turcia. Slovenia este singura ţară din fosta Iugoslavie care a întins o mână de ajutor provinciei, considerând zona o excelentă piaţă de distribuţie. Interesul sporit pentru Kosovo a făcut impresie la Bruxelles, care l-a numit pe fostul şef al diplomaţiei slovene Samuel Zbogar ca reprezentant special al UE în provincie. Acesta îşi anunţase luna trecută candidatura, exprimându-şi speranţa că experienţa sa ca diplomat şi om politic, precum şi cunoaşterea regiunii vor putea fi puse în folosul acţiunilor UE în Kosovo.

CULTURĂ FĂRĂ POLITICĂ Tinereţea populaţiei provinciei Kosovo ar putea fi o bulă de oxigen pentru UE, care se confruntă cu îmbătrânirea populaţiei. Statisticile autorităţilor locale cunosc însă variaţii suspecte cu privire la ponderea populaţiei, iar explicaţiile nu sunt deloc pe placul celor ce susţin că imaginea negativă a regiunii este nejustificată. De la 2.100.000 de oameni, cât indica recensământul din 2007, la 1.733.872, cât arată datele din 2011, este o diferenţă prea mare pentru a fi explicată doar prin mortalitate. Una din explicaţii arată un surplus important de populaţie, pentru a atrage mai multe fonduri pentru reconstrucţie şi dezvoltare. Iar importanta descreştere nu poate fi explicată decât prin permeabilitatea frontierelor, având în vedere condiţiile stricte de acordare a vizelor. La cel mai recent scrutin, din 2008, la Pristina erau declaraţi 600.000 de locuitori, în timp ce numărul care se apropie de realitate este de 300.000. Astfel de discrepanţe sunt explicabile şi prin lipsa de experienţă a tinereţii. În Kosovo, chiar şi în funcţii importante ajung oameni foarte tineri. Ministrul Culturii, Memli Krasniqi, are numai 32 de ani, fiind numit în funcţie de zece luni. Unul dintre cei mai populari cântăreţi şi compozitori din regiune, în adolescenţă şi unul dintre promotorii curentului hip hop în limba albaneză, Memli Krasniqi a absolvit, între timp, cursurile prestigioasei London School of Economics, cu specializarea Relaţii Politice Internaţionale. Obiectivul său declarat este să îndepărteze politica din cultură, fie că este vorba despre promovarea adevăratelor valori, fie că este vorba despre promovarea internaţională a provinciei.

Patrimoniul cultural din Kosovo este impresionant. Descoperirile arheologice sunt departe de a se fi epuizat. Cel mai important artefact este Hynesha ne Fron, în traducere Zeiţa pe tron, ce datează din jurul anului 6000 î.H.. Statueta a fost găsită în situl Tjerrtorja, în 1956. Alături de alte 1.243 de artefacte a fost luată din muzeul de la Pristina şi dusă în Serbia, la sfârşitul anilor ’90. În urma unui protest al misiunii ONU din Kosovo, premierul sârb, Zoran Djindjic, a decis returnarea statuetei în 2002, iar campania pentru restituirea celorlalte obiecte continuă. O moştenire incredibilă, recunoscută ca Patrimoniu UNESCO, o reprezintă mănăstirile sârbeşti de la Gracanica, Decani, Studenica, Pec şi Prizren, adevărate monumente arhitecturale şi locuri de mare sfinţenie pentru toţi creştinii ortodocşi. La Prizren se crede că se află moaştele Sfântului Pantelimon, iar din secolul al XVll-lea credincioşii albanezi catolicii vin în pelerinaj la Zym, pe 15 august, pentru a celebra Adormirea Maicii Domnului. La Pec se află şi moschei impresionante, care, din păcate, în anii ’90 au fost incendiate şi vandalizate. Nu mai puţin de 36 de moschei au suferit distrugeri, printre acestea Moschea Sultanului Mehmed Cuceritorul (Bajrakli Xhamia) din secolul al XlV-lea şi Moschea Roşie (Xhamia e Kuqe) din secolul al XVlll-lea.