Una dintre cele mai prolifice şi sensibile scriitoare din spaţiul dobrogean, Mihaela Burlacu, revine în atenţia cititorilor cu un nou roman, lansarea oficială urmând să aibă loc spre sfârşitul anului. Intitulată „Simfonie pentru ciulini”, cartea - cea de-a cincea din cariera sa - a văzut deja lumina tiparului la editura Ex Ponto şi poartă inconfundabila amprentă a autoarei al cărei stil autentic, dinamic, vibrant, cu accent pe analiză şi detaliu, conferă cursivitate scrierii şi captează interesul de la prima până la ultima pagină. Roman din categoria celor care se citesc „dintr-o suflare”, „Simfonie pentru ciulini” face din nou auzită vocea de feministă convinsă a Mihaelei Burlacu, după cum aceasta însăşi se declară.

REAL ŞI FICŢIUNE „Simfonie pentru ciulini” este o poveste inspirată de fapte şi personaje reale, asupra cărora intervine, însă, talentul de creator al Mihaelei Burlacu, care reuşeşte să le aducă împreună în cartea sa, să le confere unicitate, creând tipologii umane în care se vor regăsi, fără îndoială, mulţi dintre cei care au curiozitatea să parcurgă acest roman. Este o poveste contemporană, a României anului 2012, care porneşte dintr-un sat uitat de lume din Bărăgan, acoperit de nămeţii năpraznicei ierni din luna februarie. Povestea continuă la oraş, într-o evoluţie firească a vieţii personajului feminin principal şi se încheie circular, în acelaşi loc pe care Ioana Flămânzilă, eroina cărţii, îl părăsise cu ambiţia, zbaterea şi speranţa oricărui om de a accede către o viaţă mai bună.

O POVESTE DESPRE PROPRIILE LIMITE Drama tinerei care a zguduit mica comunitate din satul Coşereni este cea care a declanşat, în fapt, imaginaţia şi dorinţa autoarei de a porni într-o nouă aventură în lumea scrisului, cu o poveste despre dragoste în forma ei idealizată, despre căutare, ambiţie şi depăşirea condiţiei, pe de o parte, iar pe de alta, despre laşitate şi incapacitatea de asumare a propriilor trăiri. Mihaela Burlacu îşi dovedeşte din plin talentul de portretist. Se evidenţiază, desigur, eroina romanului, Ioana, eleva cea mai săracă din clasă, ponegrită de colegi din cauza... rezultatelor foarte bune la învăţătură, dar şi cea mai ambiţioasă şi idealistă, ale cărei eforturi de a-şi depăşi condiţia de „nenorocită”, cum o numeau cei din sat, au fost plătite scump, în final. Astfel, personaje care îşi trăiesc, de fapt, drama propriilor alegeri, sunt tânăra fără experienţă de viaţă, Ioana Flămânzilă şi colegul de clasă, Radu, fiul primarului, favorizat de profesori, între care se naşte o idilă platonică şi sinceră, pe care, însă, cei doi n-au avut niciodată... timp şi disponibilitate să o recunoască.

Sugestiv este şi portretul inginerului Nicu, cu origini aromâne, care nici el nu are suficient curaj să lupte pentru dragostea lui - pentru o româncă - şi îşi ignoră glasul inimii, cedând presiunilor făcute de familie de a se căsători cu o aromâncă, pentru a duce mai departe tradiţiile şi obiceiurile.

„DUMNEZEU NU NE TRIMITE DISPERAREA CA SĂ NE UCIDĂ, CI CA SĂ TREZEASCĂ ÎN NOI O VIAŢĂ NOUĂ” În romanul Mihaelei Burlacu se intersectează, însă, şi alte personaje extrem de bine conturate. Se remarcă frustratul Vasile, aflat de-o viaţă „sub papucul” mamei, dar şi casnica de la ţară, mama Ioanei - dominată de un bărbat autoritar, needucat şi limitat la propriile dorinţe meschine - în antiteză cu doamna Floricica, soţia primarului, precupată de arte, cu înaltă educaţie. Rămân de descoperit şi alte personaje şi situaţii în care autoarea a ştiut să îmbine cu talent realul cu ficţiunea, iar dramatismul întâmplărilor din roman are şi un motto: „Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viaţă nouă” - Hermann Hesse.

Dincolo de portrete, Mihaela Burlacu surprinde foarte bine şi realităţile româneşti. „Acest roman este o frescă a anului 2012, din care se detaşează câteva direcţii cu şanse egale de a-l cuceri pe cititor. Este dificil de a spune care anume ţintesc evident eternele sentimente umane. Evoc universul moral şi social al unor personaje reprezentând categorii diferite dintr-un sat din Bărăgan, familia unui ţăran şi a unui primar, asistenta, profesorul, conflictul interetnic şi interacţiunea lor cu realităţile româneşti ale anului care se încheie”, a concluzionat Mihaela Burlacu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea..