„Cum să nu vină inspiraţia într-un loc ca Mănăstirea Dervent, unde cerul se întâlneşte cu pământul, prin rugăciunile părinţilor călugări de aici?!”, spune monahul Efrem, pictor iconar şi muzeograf în cadrul unuia dintre cele mai frumoase şi mai cunoscute lăcaşuri de cult din Dobrogea de Sud. Spaţiul mistic, din apropierea malurilor Dunării, încărcat de legendă şi unde miracolele sunt posibile - o spun chiar miile de pelerini din toate colţurile ţării, care vin aici, anual, să se purifice spiritual şi să preia din energiile tămăduitoare ale locului - este prielnic rugăciunii, dar şi creaţiei artistice.

Unul din creatorii care aparţin acestui loc, trup şi spirit, este călugărul Efrem, pictor iconar cu har, care îşi găseşte sursele de inspiraţie în frumuseţea şi liniştea peisajelor dobrogene de la Dervent. În post, smerenie şi rugăciune, sub penelul părintelui Efrem (30 ani), care a îmbrăcat mantia monahală în anul 2006, fiind călugărit de Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, prind contur superbe icoane în stil bizantin. Monahul artist a participat, de-a lungul anilor, la numeroase expoziţii, simpozioane şi tabere de creaţie, lucrările sale ajungând în lăcaşuri de cult din ţară şi străinătate, atât în Europa, cât şi pe continent american şi chiar la Ierusalim.

Pentru activitatea sa de artist plastic, dar şi de muzeograf, a primit, în repetate rânduri, diplome şi distincţii în cadrul a diferite evenimente de gen. În 2011, călugărul a primit şi o Diplomă pentru merite deosebite în organizarea Taberei de Sculptură de la Mănăstirea Dervent, din partea Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria” din Constanţa. De altfel, a devenit o tradiţie organizarea Taberei de Creaţie de la Dervent, cea de-a VIII-a ediţie urmând să aibă loc în această vară, spre sfârşitul lunii iulie.

Binecuvântatul aşezământ monahal îşi prăznuieşte, vineri, şi hramul cel mare Izvorul Tămăduirii, în prima vineri după Paşti. Credincioşii dobrogeni - şi nu doar ei - sunt aşteptaţi la Dervent, pentru a se ruga alături de călugări. Astfel, în noaptea de joi spre vineri, la ora 24.00, se va oficia Sfântul Maslu, de către un sobor de şapte preoţi avându-l în frunte pe Părintele Arhimandrit Andrei Tudor. Vineri se va oficia Sfânta Liturghie de către IPS Teodosie. La această sărbătoare sunt aşteptaţi în jur de 10.000 de credincioşi.

Într-un amplu interviu din care publicăm, astăzi, cea de-a doua parte, monahul Efrem de la Dervent a împărtăşit cititorilor cotidianului „Telegraf” câte ceva despre arta pictării icoanelor, temă sensibilă, care îi pune în încurcătură, adesea, pe mulţi artişti plastici. Totul porneşte, însă, de la starea sufletească a creatorului, explică monahul Efrem.

„TEMA RELIGIOASĂ TREBUIE SĂ „TE PLACĂ” PE TINE, CA ARTIST!”

Reporter (R.).: Mulţi artişti plastici spun că, deşi au încercat, nu pot să abordeze teme religioase, fiindu-le greu să picteze icoane. Este religia o tematică atât de sensibilă, iar realizarea de icoane este cumva o menire divină? Şi doar... în cazul unora?

Părintele Efrem: Tema religioasă trebuie să „te placă” pe tine, ca artist! La un artist nu există „Nu pot!”. Totul pleacă de la starea sufletească/ duhovnicească. De multe ori, când e vorba de o abordare religioasă în pictură, artiştii sunt puţin cam speriaţi. Eu i-am înţeles, dar ceva mai târziu! Nu cred că există o menire divină doar pentru unii, ci cred că este un sector mai sensibil.

R.: În cazul dvs., cum s-a făcut trecerea de la viaţa monahală la studiul Artelor plastice?

Părintele Efrem: Din dorinţa de a descoperi o nouă lume a frumosului pământesc. Viaţa monahală este un... firesc! Monahismul şi Artele plastice sunt ca „două surori”, care se completează foarte frumos.

R.: Cum vă implicaţi, ca monah, în viaţa socială a comunităţii?

Părintele Efrem: Întrebare grea… Nu ştiu dacă voi putea mulţumi pe Dumnezeu, cu răspunsul meu! În mănăstire, ascultările/ ocupaţiile se rânduiesc de către părintele stareţ, prin rotaţie. Iaca, eu, acum, sunt la bucătărie, unde zilnic gătesc mâncare pentru călugări, muncitori ai mănăstirii, pelerini sosiţi de la mare distanţă… Nu pot da în cifre, cantităţi… ar suna a campanie electorală. Iertaţi-mă!

„PICTURA DE ICOANE SE FACE CU POST, RUGĂCIUNE, BUNĂTATE, IERTARE…”

R.: Câte icoane aţi pictat până acum şi unde se regăsesc ele - lăcaşuri de cult, colecţii particulare, magazine?

Părintele Efrem: Nu ştiu câte dintre picturile mele sunt considerate de Dumnezeu icoane! Am avut comenzi pentru Israel, Grecia, America, Franţa…

R.: A fost perioada Postului Mare propice pentru a crea?

Părintele Efrem: Este cea mai potrivită perioadă pentru pictura de icoane, care se face cu post, rugăciune, bunătate, iertare…

R.: Ce stil şi tehnică de lucru abordaţi în realizarea icoanelor?

Părintele Efrem: Dacă e vorba de icoană, stilul bizantin este cel mai potrivit pentru mine, iar tehnica este tempera pe lemn.

Stilul bizantin al icoanelor menţine până astăzi aceeaşi veche şi înaltă spiritualitate superioară în cadrul iconografiei creştine şi azi începe să fie apreciat pretutindeni din nou, nu pentru că e stilul epocii bizantine, ci pentru că este stilul subţirimii.

R.: Cum vă inspiră locul căruia îi aparţineţi acum, Mănăstirea Dervent?

Părintele Efrem: Mulţi colegi „tânjesc” după acest loc dumnezeiesc. Cum să nu vină inspiraţia într-un loc ca Mănăstirea Dervent, unde cerul se întâlneşte cu pământul, prin rugăciunile părinţilor călugări de aici?!

R.: Aveţi un mesaj pentru creştinii ortodocşi, în plină Săptămână Luminată?

Părintele Efrem: Voi începe cu un cuvânt al Părintelui Arsenie Papacioc, în faţa căruia mi-am plecat genunchii în clipe grele din viaţa mea. E un cuvânt nu doar pentru artişti, ci pentru întreg omul de sub soare: „Mulţumiţi-vă cu daruri mici, nu cereţi daruri mari; este o greşeală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ţi trebuie! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie şi dorinţă, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău, dacă eşti prezent şi smerit! Nu se poate fără smerenie nimic. Să ştiţi!”. După un Post al Sfintelor Paşti, iată-ne ajunşi cu mila Lui Dumnezeu şi în prag de sărbătoare. Să nu uităm motivul răstignirii Lui Iisus pe Cruce. Aş dori să vă îndemn pe dvs., care veţi citi aceste rânduri smerite, dar să mă îndemn şi pe mine, care încerc să fac şi eu câte ceva plăcut Domnului. Sunt trei îndemnuri care ne-ar schimba în oameni plăcuţi Lui Dumnezeu: să iubim, să iertăm, să ne rugăm unii pentru alţii. Dumnezeu să umple de Har pe toţi creştinii ortodocşi!