Ca urmare a presiunii exercitate de familia Tudor şi de mass-media constănţeană, procurorii DIICOT Tulcea au redeschis, pe 20 martie, ancheta în cazul copilului decedat în urmă cu mai bine de un an şi jumătate, în împrejurări suspecte. Magistraţii anunţau la acea dată că vor verifica minuţios probele ignorate pînă în acel moment şi că vor audia mai multe persoane care ar putea da relaţii despre modul în care a dispărut Vlăduţ. Mult-trîmbiţata anchetă s-a dovedit a fi însă doar un foc de paie. În cele cinci luni de zile scurse de la redeschiderea dosarului, procurorul care se ocupă de acest caz, prim procurorul Biroului Teritorial DIICOT Tulcea, Victor Grigoraş, nu a efectuat niciun act procedural şi nici nu a interogat vreun suspect. Membrii familiei Tudor au declarat, în cursul zilei de ieri, că în aceste cinci luni de zile, nimeni de la DIICOT Tulcea nu i-a informat în legătură cu mersul cercetărilor şi nici nu au fost chemaţi să participe la vreo audiere de martor, aşa cum ar fi fost normal.

Cinci luni de "secetă"

Pare de-a dreptul incredibil, dar de pe 20 martie şi pînă în prezent, Victor Grigoraş nu a dispus efectuarea niciunei acţiuni de cercetare. Nu a fost semnat niciun act procedural, nu a fost realizată nicio audiere, iar familia Tudor şi avocatul acesteia nu au primit nici măcar o adresă privind stadiul anchetei, aşa cum cere legea. Atitudinea magistratului surprinde cu atît mai mult cu cît el însuşi afirmase, la un moment dat, că redeschiderea dosarului este necesară întrucît au fost ignorate piste importante. Deşi DIICOT Tulcea se ocupă de mai bine de un an de acest dosar, nici Grigoraş şi nici Severin Ciulei, întîiul procuror care s-a ocupat de cercetări, nu au reuşit să afle nimic concludent în legătură cu moartea lui Vlăduţ Tudor. Marea problemă rezidă din faptul că cei doi nici nu au făcut ceva pentru a afla adevărul, preferînd să adopte o atitudine agresivă faţă de familia copilului şi încercînd să îi convingă pe aceştia să renunţe la caz.

Cronica unei dispariţii misterioase

După cum se ştie, copilul de 4 ani şi 8 luni a dispărut pe data de 17 octombrie 2004, în pădurea tulceană Niculiţel, după ce asistase împreună cu familia sa la o slujbă religioasă oficiată la mînăstirea Cocoşu. Vlăduţ a fost văzut ultima oară în jurul orei 17.00, jucîndu-se în apropierea lizierei, în timp ce mama sa pregătea masa în apropierea unei troiţe. După căutări disperate, copilul a fost descoperit şase zile mai tîrziu, într-o rîpă adîncă, situată la 3,5 km de drum drept de la locul dispariţiei. Civilii care l-au găsit au declarat, în repetate rînduri, că băiatul era în viaţă, dar afirmaţiile lor nu au fost mult timp luate în seamă de anchetatori. Vlăduţ a fost dus pînă la o ambulanţă în care se afla doar o asistentă adormită, care, fără să verifice atent pulsul, extrem de scăzut din cauza hipotermiei, l-a declarat mort "dintr-o simplă privire". Mai mult, aceasta i-a făcut o injecţie cu adrenalină care, potrivit specialiştilor, i-ar fi putut fi fatală. În timpul acesta, medicul Spitalului Judeţean Tulcea, aflat de gardă în acea noapte, rămăsese la unitate şi, potrivit martorilor, se juca pe calculator. De la început, probele din acest caz au indicat clar faptul că Vlăduţ a fost răpit şi sechestrat de o persoană necunoscută, fiind ţinut într-un adăpost în care a beneficiat de condiţii minime de igienă. Din cauza lipsurilor îndurate, lipsa de hrană şi lichide, copilul a intrat, la un moment dat, în comă hipoglicemică, drept pentru care răpitorul l-a abandonat în pădure, lăsîndu-l să moară în rîpă. Poliţiştii şi procurorii tulceni au comis gafe după gafe, ignorînd probele şi mergînd pe ideea că Vlăduţ se rătăcise şi a stat şase zile, singur în pădure. Afirmaţiile lor erau contrazise de hainele curate purtate de copil şi care nu ar fi putut arăta astfel după şase zile de stat în pădure, în plină toamnă.

Gafe după gafe

Primele erori din acest caz au fost comise de poliţişti, care nu au participat la căutările copilului dispărut decît în primele două zile. La un moment dat, cms şef Nicolae Baltag, pe atunci comandantul IPJ Tulcea, a dispus încetarea căutărilor, concluzionînd că băiatul nu se află în pădure. După ce Vlăduţ a fost găsit, acelaşi Baltag s-a contrazis şi încercînd să infirme ipoteza răpirii şi sechestrării, a declarat că băiatul s-a rătăcit şi a stat singur, şase zile în pădure. De la început, procurorii au făcut tot posibilul să îi dea dreptate lui Baltag, ignorînd dovezile clare. Anchetatorii nu au audiat, în 2004, absolut niciun suspect, fie ei călugării de la Niculiţel sau ciobanii din zonă, ultimii dintre aceştia indivizi cu antecedente penale. Pe 8 iunie 2005, Parchetul Tribunalului Tulcea, mergînd pe mîna poliţiştilor şi luînd de bună ancheta acestora, a emis o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale (NUP). După o lună şi jumătate, prim-procurorul Parchetului Tulcea, Maria Axinte, a infirmat rezoluţia şi a dispus "începerea urmăriri penale faţă de Autor Necunoscut sub aspectul săvîrşirii infracţiunii de răpire şi sechestrare urmată de moartea victimei". Dosarul a ajuns la DIICOT Tulcea, procurorul desemnat să se ocupe de anchetă fiind Severin Ciulei. Acesta, conform propriei sale afirmaţii, bun prieten cu "gafeurul" Baltag, nu a făcut nimic altceva decît să intimideze martorii, să schimbe declaraţiile acestora, să acuze de neglijenţă familia Tudor şi să încerce să demonstreze tuturor că Vlăduţ nu a fost răpit de nimeni. La începutul lunii februarie, chiar în ziua în care Vlăduţ ar fi împlinit şase ani, Ciulei a anunţat clasarea cazului, afirmînd că nu există probe directe, ci doar circumstanţiale privind răpirea. Evident, familia Tudor a făcut plîngere împotriva deciziei lui Ciulei, iar presa a publicat toate detaliile care confirmau ipoteza răpirii, inclusiv raportul unui medic legist specializat în astfel de cazuri. Ciulei a fost acuzat de abuz în serviciu, iar pe 20 martie, şeful lui, Victor Grigoraş a dispus redeschiderea anchetei. Şeful DIICOT Tulcea a crezut probabil că anunţul de redeschidere este suficient, sperînd ca acest praf aruncat în ochii presei să calmeze spiritele. Nici vorbă de vreun interogatoriu luat călugărului Stelian Coca sau călăuzei care îi îndepărta intenţionat pe salvatori de rîpa unde ulterior avea să fie descoperit Vlăduţ.