Singaporezii au cel mai scăzut nivel emoţional din lume, aproximativ 36% dintre subiecţii intervievaţi în cadrul unui studiu declarând că au trăit puternice emoţii pozitive sau negative, fiind cel mai redus procentaj din lume în această privinţă. Filipinezii, pe de altă parte, sunt cei mai emoţionali, cu şase din zece persoane afirmând că trec zilnic prin stări emotive puternice.

Institutul Gallup măsoară zilnic emoţiile trăite de diferite populaţii din peste 150 de ţări şi zone. În cadrul studiului, subiecţii sunt întrebaţi dacă au trăit cinci emoţii pozitive şi cinci negative în ziua precedentă. Emoţiile negative includ furia, stresul, tristeţea, durerea fizică şi îngrijorarea, iar emoţiile pozitive analizate sunt starea de relaxare, sentimentul de respect, bucuria, buna-dispoziţie şi învăţarea / realizarea unui lucru interesant. Pentru a măsura prezenţa sau absenţa emoţiilor, Gallup a măsurat procentajul de locuitori din fiecare ţară care au afirmat că au trecut prin fiecare din cele zece emoţii pozitive şi negative.

Emoţiile negative sunt cel mai răspândite în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord, clasamentul având pe primele poziţii Irakul, Bahreinul şi teritoriile palestiniene. În schimb, America Latină conduce clasamentul mondial în ceea ce priveşte emoţiile pozitive, Panama, Paraguay şi Venezuela fiind pe primele locuri. Indicatorii de comportament ca emoţiile pozitive şi negative sunt o măsură vitală a stării de bine a societăţii. Lideri din întreaga lume încep să includă astfel de indicatori de comportament în evaluarea ţărilor lor, deoarece realizează faptul că indicatorii economici tradiţionali ca PIB şi durata săptămânală de lucru de 40 de ore nu pot cuantifica starea condiţiei umane. Veniturile mai mari pot ameliora starea emoţională a oamenilor într-o oarecare măsură. În SUA, de exemplu, economistul Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie şi economistul de la Princeton, Angus Deaton, au constatat că după ce indivizii realizează anual 75.000 de dolari, venitul suplimentar are un efect minim asupra stării emoţionale. Rezultatele studiului au la bază interviuri telefonice şi discuţii directe cu aproximativ 1.000 de adulţi cu vârste de cel puţin 15 ani din toate ţările, în intervalul 2009 - 2011.