Celebra pereche de prim-balerini a companiei americane Ballet Tucson din Arizona, Jenna Johnson şi Daniel Precup, foşti prim-solişti ai Teatrului constănţean de balet “Oleg Danovski“, s-a aflat, zilele acestea, la Constanţa, într-o mini-vacanţă. Revenit în oraşul natal după o absenţă de doi ani, Daniel Precup a acordat cotidianului “Telegraf“ un interviu în care vorbit despre succesul pe care îl cunoaşte pe scena americană alături de soţia sa, Jenna Johnson, artistă formată, de asemenea, la şcoala constănţeană de balet, precum şi despre amintirile care îl leagă de Constanţa. Cei doi se pregătesc, deja, pentru deschiderea stagiunii la Ballet Tucson din Statele Unite, unde au devenit cunoscuţi datorită unor roluri de excepţie în spectacole precum “Frumoasa din pădurea adormită“, “Visul unei nopţi de vară“, “Giselle“. Mai mult, Daniel Precup este primul român care dansează în rolul principal Dracula din spectacolul cu acelaşi nume, de mare suces, rol căruia a reuşit să-i dea, aşa cum spune, amprenta regională, mai ales că artistul are origini transilvănene.

Reporter: Cum a fost drumul parcurs de la statutul de prim-balerin al Teatrului constănţean de balet la cel de dansator de mare succes pe continent american?

Daniel Precup: Drumul a fost continuu, fără niciun fel de întrerupere, deoarece calitatea se caută şi aici şi acolo. Munca de zi cu zi, inteligentă, te duce la un nivel profesional unde eşti acceptat în ambele sisteme, atît european, cît şi american. Acolo sînt foarte multe companii, dar şi foarte mulţi dansatori aflaţi în căutarea unui loc de muncă, iar dacă eşti bun, eşti apreciat, căutat şi angajat. Eu veneam din Europa, unde se face dans clasic, iar ca dansatori, sîntem formaţi într-un sistem rusesc, foarte apreciat, de altfel. A trebuit să aprofundez şi stilul modern, care este total diferit de ceea ce se face în Europa.

Rep.: Ce consideraţi că datoraţi şcolii constănţene de balet?

D.P.: La şcoala constănţeană de balet am făcut primii paşi. De fapt, cel mai mult îi datorez tatălui meu, fără “sadismul“ lui vis-a-vis de mine nu aş fi reuşit să fac nimic în această meserie. El mă ţinea în fiecare vară, trei sau patru ore, în sala de balet, zilnic, în timp ce alţi copii se jucau în parc. Acum, peste ani, apreciez acest lucru.

Rep.: Cum aţi ajuns la Teatrul de Balet “Oleg Danovski“ de la acea vreme?

D.P.: Aveam 18 ani şi profesorul meu de la Liceul de Coregrafie din Bucureşti, unde studiasem, m-a întrebat dacă vreau să rămîn la Operă, în capitală sau la Teatrul “Oleg Danovski“. Am ales să merg la “Danovski“, considerînd că am foarte multe de învăţat şi pot să progresez în profesia mea. Şi cred că am făcut o alegere foarte bună.

Rep.: Ce roluri v-au marcat în evoluţia dvs. ca dansator în cadrul teatrului constănţean de balet?

D.P.: Am trecut prin toată organigrama, de la simplu balerin pînă la prim-solist. A fost o experienţă extraordinară. Cred că toate rolurile m-au marcat, fiecare la timpul lui. Îmi aduc aminte cu plăcere de “Cocoşatul de la Notre-Dame“, apoi, în “Carmen“, a fost o experienţă deosebită să lucrez cu Călin Hanţiu, actualul director al Companiei de Balet a Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski“. Am dansat în rolurile Siegfried şi Rothbart în “Lacul lebedelor“, apoi în “Mandarinul miraculos“.

Rep.: Cînd aţi decis să plecaţi din Constanţa, în căutarea succesului pe continent american?

D.P.: Era în 2003. Am mers la o companie în California şi acolo a fost şocant pentru mine, pentru că sistemul american este cu totul diferit faţă de cel european. Stilul de lucru este accelerat, contractele nu se încheie pe un an întreg, ci pe săptămîni de lucru. Este capitalism, nimic nu ţi se oferă de la Guvern, ci totul funcţionează prin sponsorizări, prin capacitatea managerului de a atrage fonduri. Munceşti pînă... înnebuneşti, dar rezultatul finit este ceva extraordinar, fantastic.

Rep.: Ce amintiri vă leagă de Constanţa?

D.P.: Părinţii, prietenii. Şi, în sfîrşit, pot să spun că sînt mîndru de Constanţa. Am văzut cum, în ultimii ani, lucrurile s-au schimbat în bine. Înainte, cînd spuneai că eşti din Constanţa nu simţeai niciun fel de mîndrie, era unul dintre multele oraşe comuniste. Acum, observ că datorită primarului Radu Mazăre, Constanţa s-a schimbat radical şi pot să spun că sînt mîndru că sînt constănţean.