Sub egida acestui slogan promoţional plin de umor negru şi-a închis porţile, duminica trecută, primul „Tîrg de servicii funerare” din România. Întîmplător, în aceeaşi zi, avea loc cel de al doilea tur de scrutin pentru alegerile locale. Cine nu era atent la ştiri putea crede că „Sînteţi morţi după noi!” este sloganul electoral al vreunui partid…

Îmi amintesc că, pe vremea comunismului, cînd lucram la Biblioteca Academiei Române, am descoperit că existaseră, înainte de primul război mondial, cîteva publicaţii periodice dedicate unor bresle sau meserii inedite. Două dintre ele apăreau chiar la Bucureşti. Prima se numea „Voinţa birjarilor” şi era un săptămînal editat de „Asociaţia Muscalilor din Regatul Român”. A doua era „Revista Pompelor Funebre” şi apărea lunar, tipărită pe hîrtie franţuzească „Vidalon”, în condiţii de lux. Iată, aşadar, că moartea a devenit o industrie şi a intrat în capitalism, la rîndul ei, ceea ce dovedeşte încă o dată că viaţa bate literatura şi filmul! M-am gîndit la toate acestea într-o doară, atunci cînd am aflat despre cazul celebru de la Voineşti. Un candidat PSD a intrat în alegeri viu şi a recîştigat primăria unei comune din judeţul Iaşi, pe care o conducea de 18 ani, gata mort… Iar ţăranii au continuat să îl voteze chiar şi după ce au aflat că încetase din viaţă, probabil în semn de „protest” faţă de hotărîrea pe care o luase Dumnezeu. Deci Cel de Sus a intrat în jocul politic, iar pe seama Lui se mai şi cîştigă bani cu industria profitabilă a serviciilor funerare. Halucinant!

Totuşi, există şi o alternativă la singular a exclamaţiei promoţionale care dă titlul editorialului de faţă: „Sînteţi morţi după mine…” Aşa pare să gîndească în secret premierul Tăriceanu. Altfel nu-mi explic gafa pe care a făcut-o, cerându-le acelor candidaţi liberali, printre care şi Ludovic Orban, care nu au obţinut minim 15% în aceste alegeri locale, să-şi dea demisia. Dar, mai mult decît atît, el a şi anunţat cu emfază că îşi va depune candidatura pentru un nou mandat de preşedinte al PNL, ceea ce înseamnă că judecă exclamaţia respectivă şi în sensul „Voi toţi, cei din partid, sînteţi morţi după ce plec eu, deci votaţi-mă din nou!”

Teamă mi-e să nu se întîmple şi altceva. Premierul ar trebui să fie prevăzător, în pofida siguranţei de sine pe care o afişează, şi să-şi comande, de „rezervă”, şi un sicriu cu aer condiţionat, cum a văzut la tîrg, căci vine canicula, iar el riscă să se transforme într-un cadavru politic în această „lungă vară fierbinte”… Paza bună păzeşte primejdia rea!