Ca un atentator palestinian sinucigaş, proaspăt ieşit dintr-o madrassa unde a primit ordinul şi binecuvîntarea şeicului, Boc a făcut Poc. Mişcarea surpriză a primului ministru de înlocuire a lui Dan Nica din funcţia de ministru de Interne a pus capacul crizei politice peste oala clocotindă a crizei economice. Într-un moment în care toată lumea spera la o minimă stabilitate şi la concentrarea eforturilor către combaterea şomajului şi a falimentului firmelor private, PD-L a dat lovitura sub centură. S-au confirmat astfel toate zvonurile potrivit cărora Ministerul de Interne a devenit o obsesie pentru Traian Băsescu, în efortul disperat de a cîştiga un nou mandat prezidenţial. Din momentul în care ministrul Nica a pronunţat cuvîntul magic „autocare”, partidul prezidenţial a intrat în fibrilaţii. Supus deja atîtor încercări prin dezvăluirea unor afaceri dubioase ale familiei Băsescu, prin descoperirea reţelei infracţionale de la Ministerul Tineretului şi prin comisia de anchetă a cheltuirii milioanelor de euro de la Ministerul Turismului, preşedintele a cedat nervos. L-a chemat de urgenţă pe Emil Boc şi i-a cerut să-l demită pe Dan Nica. Cunoscînd riscul declanşării unei crize politice de mari proporţii, ce ar putea afecta rapid rating-ul de ţară şi chiar moneda naţională, şeful statului a optat pentru cea mai proastă dintre variante. I-a înfăşurat primului ministru centura de sinucigaş, a amorsat bomba şi l-a trimis la declaraţii. Declaraţiile ministrului de Interne referitoare la turismul electoral sînt un pretext insuficient pentru demiterea lui. E prea subţire gheaţa minciunii pentru a putea accepta astfel de motivaţii. Miza este clară. PD-L vrea Ministerul de Interne pentru alegerile prezidenţiale. Vasile Blaga, şeful campaniei pentru realegerea lui Băsescu, se doreşte ministru de Interne. Întrebarea vine firesc. E legal să vrei să foloseşti resursele private împreună cu cele ale statului pentru preşedintele în funcţie, doar ca acesta să fie reales? Retragerea miniştrilor PSD este iminentă, căderea Guvernului Boc, la fel. Singura veste bună ar fi doar aceea că scăpăm de Elena Udrea, duduia lu’ nenea. Care cheltuie 100 de milioane de euro de la bugetul statului ca să se plimbe prin ţară şi străinătate, asta considerînd domnia sa că e vreun soi de competenţă. În tot acest timp, statul taie salarii şi venituri unor categorii profesionale şi concediază pe capete. N-am creditat parteneriatul PSD-PD-L încă de la născare. Pentru că se vorbea, încă de atunci, că el a fost creat doar pentru a-i oferi lui Traian Băsescu o platformă de peste 70 la sută în Parlament. Şi cînd îşi va vedea sacii în căruţă, va detona cu mare plăcere coaliţia guvernamentală, prin alungarea cu şuturi a PSD. Acel moment a sosit, din păcate. Scenariul tragic s-a confirmat. Pentru interesul său personal strict electoral, Traian Băsescu şi PD-L aruncă ţara în haos, atunci cînd avea nevoie de mai multă linişte. Credeam că vor avea bunul simţ să mai rabde două luni, pînă la prezidenţiale. Ca un hopa mitică cu detonatorul la Cotroceni, gigantul Boc (intrat în marea politică în pantaloni scurţi pe porţile Consiliului Judeţean Constanţa în anul 2000) iese astfel din joc. Şi intră în manualele alternative de istorie macabră drept cel mai umil şi incompetent prim ministru post decembrist. Iar PD-L îşi reconfirmă vocaţia de partid fitilist-detonator, ce a distrus în 12 ani trei coaliţii de guvernare: cu CDR, cu PNL şi cu PSD. Într-un fel mă bucur că PSD ar putea pleca de la guvernare. Cu această pleaşcă căzută în capul lor, au şanse importante la prezidenţiale. Dacă nici atunci nu pot cîştiga, merită să discutăm la timpul trecut despre ei. Din luna decembrie.