În urmă cu 20 de ani, spun medicii ORL-işti, sinuzita nu era întîlnită la tineri, însă, astăzi, la cabinetele medicale ajung pacienţi cu vîrste mai mici de cinci ani. Specialiştii spun că acest lucru se întîmplă pentru că sistemul imunitar al copiilor este din ce în ce mai slăbit, populaţia devenind mai sensibilă din cauza poluării, a alimentelor cu mulţi aditivi şi a stresului. Sinusurile fac parte din căile respiratorii superioare, alături de nas şi faringe şi au rol în respiraţie, în uşurarea greutăţii capului, în încălzirea şi umidificarea aerului respirat, în a da rezonanţă vocii, în oxigerarea optimă a creierului. De asemenea, filtrează aerul respirat, curăţîndu-l de impurităţi şi de microbi. Atunci cînd mucoasa care căptuşeşte sinusurile feţei se inflamează sau se infectează se instalează sinuzita. Dacă secreţiile nazale, care au rol în curăţarea aerului, nu sînt eliminate, acestea stagnează în sinusuri şi îmbolnăvesc mucoasa acestora. Medicii spun că simptomele sinuzitei sînt durerile de cap, ameţelle, secreţiile nazale apoase, care, după trei, patru zile devin groase, alb-gălbui, apoi maronii şi modificarea stării generale. Netratată, sinuzita acută devine subacută, iar ulterior, după o evoluţie de trei luni, se instalează sinuzita cronică, care se vindecă foarte greu sau deloc. În faza acută, tratamentul medicamentos constă în administrarea concomitentă timp de 10 zile a unui antibiotic, unui antialergic şi a unui antiinflamator. În general, tratamentul se ia pe cale orală. Există persoane, însă, care recurg la remedii populare, cum ar fi ceaiurile de tei, de muşeţel sau soc. De asemenea, se fac inhalaţii cu uleiuri volatile, spălături cu apă cu sare, aerosoli naturali, scufundări în mare, astfel încît apa de mare să pătrundă în sinusuri şi să le cureţe. În cazul în care pacientul nu se vindecă, medicii apelează la puncţiile sinusale.