Oamenii de ştiinţă pun la punct un sistem de avertizare în caz de tsunami pentru Marea Mediterană, sistem ce ar putea salva milioane de vieţi omeneşti din zonele de coastă ale Europei şi Africii de Nord şi care va fi operaţional în trei ani. Proiectul acestui sistem ce va costa între 40 şi 50 de milioane de euro a fost lansat în urmă cu trei ani, la puţin timp după tsunamiul devastator produs la 25 decembrie 2004 în Oceanul Indian şi soldat cu moartea a peste 230.000 de oameni. “Este adevărat că fenomenul tsunami în Marea Mediterană este extrem de rar, însă dacă înainte de 25 decembrie 2004 cineva i-ar fi întrebat pe oamenii de ştiinţă despre posibilitatea producerii unui tsunami în Oceanul Indian i s-ar fi rîs în nas. Comunitatea ştiinţifică nu a reuşit să înţeleagă că un fenomen tsunami de astfel de dimensiuni ar fi fost posibil în Oceanul Indian, înainte de producerea lui\'”, a precizat vicepreşedintele acestui proiect, Gerassimos Papadopoulos.

Avînd în vedere densitatea populării zonelor de coastă ale Mediteranei, chiar şi un tsunami mai slab decît cel produs în oceanul Indian ar putea efecte devastatoare comparabile în pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale. Cele mai expuse zone de coastă de la Marea Mediterană sînt cele din Grecia, Turcia, Sicilia şi Algeria. Cercetătorii au mai precizat că este nevoie urgentă de implementarea acestui sistem de avertizare, avînd în vedere faptul că perioada de timp între două seisme catastrofale produse în bazinul mediteranean şi capabile să genereze tsunami, la fel ca distrugătorul cutremur produs în Mediterana orientală în anul 365 d.Hr., ar putea fi mult mai scurtă decît s-a crezut. Astfel de seisme catastrofale s-ar putea produce cu o frecvenţă de o dată la 800 de ani şi nu de o dată la 5.000 de ani, aşa cum se credea iniţial, conform unor noi studii în domeniu. Cercetări recente demonstrează existenţa unei linii de falie ce a fost pînă în prezent neglijată, sub bazinul Mediteranei, linie de falie care ar fi putut sta la originea puternicului seism ce a dus la distrugerea Alexandriei şi a ucis cîteva mii de locuitori ai legendarului oraş egiptean din anul 365 d.Hr.. Pînă în prezent, cercetătorii credeau că epicentrul acestui seism era plasat sub insula Creta unde se află o zonă de subducţie, locul unde se întîlnesc două plăci tectonice, însă conform noilor studii originea acestui seism este o falie cu o lungime de 100 de kilometri, care porneşte către nord-est într-un unghi de 30 de grade din Fosa Elenică, falie ce are o profunzime de 45 de kilometri. Această falie este capabilă să genereze importante seisme urmate de valuri tsunami. De-a lungul istoriei, cercetătorii au mai identificat un seism produs în aceaşi zonă georgafică, în anul 1303, confirmînd astfel ipoteza frecvenţei crescute a producerii de evenimente seismice în bazinul mediteranean.