INDICI ÎN CĂDERE LIBERĂ Sistemul bancar românesc a amânat ani buni recunoaşterea activelor toxice, de la credite imobiliare cu garanţii depreciate la scheme de personal supraîncărcate, dar statistica nu minte, notează analistul economic Florin Cîţu. Din 2008, anul de vârf al boom-ului economiei şi creditării, şi până la finele lui 2012, rentabilitatea activelor băncilor din România (ROA - Return on Assets) s-a deteriorat de la 1,56% la -0,58%, puterea capitalurilor proprii (ROE - Return on Equity) s-a prăbuşit de la 17,04 la -5,36%. Mai mult, rata riscului de credit s-a majorat de 4,6 ori, de la doar 6,52% la 30%. În schimb, numărul salariaţilor a scăzut cu doar 13,8% (sub 10.000 de persoane), iar reţeaua de unităţi s-a comprimat cu numai 12,7%, de la 6.552 la 5.724. „Sistemul se confruntă cu pierderi fără precedent. Cele 40 de bănci au acumulat pierderi totale de 2,12 miliarde euro, în 2012, triple faţă de 2011 şi de patru ori mai mari faţă de 2010. Cauzele pierderilor sunt, fireşte, creditele neperformante, care au avansat de la 6,46% în septembrie 2009 la 18,23% în 2012”, spune Cîţu.

PREA MULŢI ANGAJAŢI Cât despre personal, la prima vedere, forţa de muncă angajată în sistemul bancar autohton este destul de redusă, ca pondere în totalul populaţiei - 0,5%, faţă de media comunitară de aproape 0,8%. „Totuşi, mulţi români provin din mediul rural, au venituri foarte mici sau cheltuiesc deja foarte mult pe rate la credite, ceea ce îi scoate din targetul băncilor. În aceste condiţii, lucrurile se schimbă - în raport cu potenţialul „bancarizabil” al ţării, instituţiile de credit sunt supraîncărcate cu personal. În plus, dimensiunea antreprenorială veritabilă a băncilor pare să se fi pierdut în România. Foarte puţini oameni din bănci se ocupă de sarcini fundamentale (evaluarea şi selectarea celor mai profitabile şi prudente ţinte de investiţii). Cei mai mulţi sunt simpli funcţionari, care îndeplinesc sarcini mecanice şi aplică proceduri strict formale, care de multe ori se suprapun şi se dublează”, explică economistul. De ce nu s-a schimbat nimic până acum? Simplu, răspunde Cîţu: „Amânarea restructurării activelor a fost cauzată de influenţa speculanţilor imobiliari, puternic conectaţi la decizia politică; faţă de restructurările necesare de personal s-au opus sindicatele, un grup de presiune anticoncurenţială”.