DIFERENŢE Firmele cu restanţe vor plăti dobânzi şi penalităţi cu 50% mai mari dacă achită obligaţiile fiscale în 30 zile de la scadenţă, dar penalităţile scad faţă de sistemul actual dacă firmele amână până la doi ani să îşi stingă datoriile bugetare, noul regim de sancţionare urmând să fie aplicat din luna iulie. În prezent, firmele care îşi achită obligaţiile în primele 30 de zile de la scadenţă nu plătesc penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale principale stinse, ci doar dobânda de 0,04% pe zi. Dacă datoriile sunt achitate în intervalul cuprins între a 31-a zi şi a 90-a zi de la scadenţă, este aplicată o penalitate de 5%, iar pentru obligaţii plătite după acest interval este calculată o penalitate de 15%. La acestea se adaugă şi dobânda zilnică de 0,04%. Cu argumentul că actualul sistem încurajează plata voluntară până la împlinirea termenului de 90 zile de la scadenţă şi că, după acest termen, contribuabilii nu mai sunt încurajaţi să achite impozitele şi taxele deoarece penalitatea de întârziere este aceeaşi, Guvernul va înlocui suma fixă de 5% sau 15% cu o penalitate de 0,02% pe zi de întârziere (7,3% pe an), aplicabilă chiar din prima zi de la scadenţă. Prevederile sunt cuprinse într-un proiect de ordonanţă de urgenţă. La penalitatea de 0,02% pe zi se va adăuga în continuare dobânda zilnică de 0,04%. Potrivit acestui algoritm de calcul, penalitatea totală, incluzând şi dobânda, va fi mai mare decât în prezent pentru prima lună şi mai mică pentru obligaţiile care sunt amânate la plată după acest interval şi până la doi ani. După această perioadă de doi ani, penalitatea totală devine mai mare decât cea calculată în baza sistemului actual de impunere. Astfel, pentru o firmă care face plata în a 30-a zi de la scadenţă, penalitatea şi dobânda aferentă vor reprezenta 1,8% din sumă, cu 50% mai mult decât până în prezent.

DE CE? În nota de fundamentare, Ministerul Finanţelor arată că, în proiectarea unui regim de sancţiuni pentru plăţile întârziate, trebuie ca penalizările şi dobânda să servească următoarelor obiective: penalităţile sunt menite să descurajeze neconformarea, în timp ce dobânda este destinată să protejeze valoarea reală a plăţilor reprezentând impozite, taxe şi alte sume datorate bugetului general consolidat. „Pentru acest motiv, legislaţia fiscală ar trebui să stabilească penalităţile şi dobânzile ca două instrumente separate. Nivelul dobânzii trebuie să fie peste rata dobânzii creditelor acordate de instituţiile financiare astfel încât să descurajeze contribuabilii de a utiliza arieratele ca surse de finanţare a activităţilor lor, dar nici să nu fie la un nivel foarte mare pentru a constitui un element împovărător pentru contribuabil. Penalităţile de întârziere trebuie să constituie o sancţiune pentru neplata la scadenţă, calculată ca un procent la nivelul sumei neplătite, astfel încât aceasta să crească în raport cu valoarea sumei neplătite şi cu perioada de întârziere“, se menţionează în document.