Astronomii din Statele Unite ale Americii au prezentat de curând o serie de corpuri cereşti descoperite recent, care se află la limita exterioară a Sistemului Solar, informează BBC. Printre acestea se află şi un corp ceresc din gheaţă, aflat pe o orbită care îl duce pe o orbită foarte îndepărtată de Soare şi care este probabil influenţată de gravitaţia exercitată de alte stele. Descoperirile au fost realizate cu ocazia unui studiu ce a încercat să localizeze o posibilă a noua planetă a Sistemului Solar, a cărei prezenţă nu a putut fi dovedită prin observaţii directe. Studiul a fost publicat în „The Astronomical Journal“. Coautorii studiului, Scott Sheppard şi Chad Trujillo, au comunicat descoperirile pe care le-au făcut experţilor de la Minor Planet Center, care cataloghează astfel de obiecte cosmice, alături de asteroizi şi comete.

Studiul a fost realizat cu ajutorul mai multor observatoare din lumea întreagă, inclusiv al telescopului Blanco din Chile, ce are un diametru de 4 metri, şi al telescopului Subaru din Hawaii, cu diametrul de opt metri. Unul dintre noile corpuri cereşti descoperite, denumit 2014 FE72, este primul obiect îndepărtat din Norul Oort a cărui orbită o depăşeşte complet pe aceea a planetei Neptun.

Orbita sa este de 3.000 de ori mai mare decât distanţa dintre Terra şi Soare.

Norul Oort este cea mai mare formaţiune de obiecte şi corpuri cereşti care ocupă limita îndepărtată a Sistemului Solar. Scott Sheppard, cercetător la Carnegie Institution for Science din Washington, şi Chad Trujillo, profesor la Universitatea Northern Arizona, au analizat modul în care obiectele cosmice de forma planetelor se potrivesc în teoriile mai largi despre existenţa celei de-a noua planete care se ”ascunde” la limita extremă a Sistemului Solar. Dovezile care par să favorizeze teoriile despre existenţa acestei planete au fost deduse în principal pe baza unor abateri de traiectorie ale unor corpuri cereşti îndepărtate.

Unul dintre noile obiecte cosmice identificate, 2013 FT28, prezintă aceleaşi caracteristici ale orbitei cu cele ale corpurilor cereşti ale căror poziţii şi deplasări în spaţiu sprijină teoriile despre ”a noua planetă” - însă prezintă totuşi şi câteva diferenţe faţă de acestea. Bazându-se pe analizele ce au vizat alte corpuri mai mici de la limita Sistemului Solar, astronomii au propus o teorie potrivit căreia ”a noua planetă”, dacă există cu adevărat, este de câteva ori mai mare decât Terra şi are o orbită solară de peste 200 de ori mai mare decât distanţa dintre Soare şi Terra. Noul studiu ar putea să contribuie la restrângerea zonei de cercetare în care savanţii ar putea să localizeze a noua planetă. Pluto, descoperită în 1930, era cunoscută până de curând sub denumirea de ”a noua planetă”. Însă Pluto şi-a pierdut statutul de planetă în 2006, după descoperirea unui corp ceresc de o mărime comparabilă în Centura Kuiper, un inel de obiecte cosmice îngheţate, aflate dincolo de orbita planetei Neptun.