Slabă şi cu o respiraţie sacadată, Mendji Bahina Sanon, o fetiţă haitiană de 11 ani a fost salvată de sub dărâmături şi se reface într-o clinică după ce a petrecut nu mai puţin de opt zile sub resturile casei sale din Port-au-Prince. La căpătâiul său, mama copilului încerca s-o liniştească pe fetiţă, care are încă coşmaruri. În această familie, miracolul este acum complet, căci toţi cei şapte membri ai săi au scăpat cu viaţă. Printre cele 75.000 de victime se numără şi 33 de americani, dar numărul celor daţi dispăruţi este în continuare foarte mare. Serviciile consulare au putut stabili că cel puţin 12.300 de americani se aflau pe insulă în momentul catastrofei şi că au fost localizaţi circa 7.500 dintre aceştia. Totodată, au fost evacuaţi în total 6.174 de cetăţeni americani. Totodată, cetăţeanul român Emanuel Petruţ, care lucra în Haiti, a fost evacuat cu succes joi dimineaţă în Republica Dominicană şi Ministerul român al Afacerilor Externe va continua eforturile pentru a-l aduce în Europa.

Este cert că americanii reprezintă cea mai afectată naţiune străină în urma seismului din Haiti. Din SUA a venit cel mai prompt ajutor, dar oficialii americani par a se erija în conducători la nivel local. Tot aeroportul din Port-au-Prince a generat şi ultima controversă, după ce militarii americani au cerut, fără să dea explicaţii, ca toţi jurnaliştii străini care relatează despre evenimentele din Haiti să părăsească incinta. Aeroportul găzduieşte un grup internaţional de jurnalişti şi militanţi ai unor organizaţii umanitare şi este controlat complet de forţele aeriene ale SUA. După ce militarii americani au interzis aterizarea unui avion francez cu un transport umanitar, ministrul francez Afacerilor Externe, Bernard Kouchner, a criticat comportamentul SUA în Haiti. Aproape 12.000 de militari americani au fost desfăşuraţi în Haiti după seism. Potrivit presei, până la sfârşitul săpătămânii numărul lor va ajunge la 16.000. Creşterea prezenţei americane în regiune îngrijorează statele din America Latină, care consideră această tendinţă drept o ameninţare la adresa securităţii lor. Preşedintele bolivian Evo Morales a declarat că va cere convocarea unei reuniuni extraordinare a Consiliului de Securitate al ONU, pentru a denunţa „ocuparea militară a Haiti de către SUA”.

În ţară sunt însă probleme mult mai grave. Seismul a lăsat cel puţin 500.000 de persoane fără adăpost în capitala Port-au-Prince, unde aceştia ocupă circa 447 de tabere improvizate, a estimat, joi, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM). Condiţiile de trai în aceste tabere sunt foarte dificile: majoritatea oamenilor nu au un acoperiş, unii şi-au construit adăposturi foarte precare şi numai în trei tabere supravieţuitorii au acces la apă potabilă. Circa 50.000 de persoane au primit, joi, recipiente şi truse de igienă, potrivit OIM, care a reamintit că transportul ajutoarelor de la aeroport către depozite şi de aici către punctele de distribuţie rămâne o provocare din cauza insuficienţei camioanelor şi a carburantului. La Croix-des-Bouquets, o localitate situată la 17 kilometri de Port-au-Prince, un batalion brazilian a început să niveleze un teren unde va fi adus un număr important de sinistraţi. Banca Interamericană de Dezvoltare prevede, la rândul ei, să construiască aici locuinţe din materiale rezistente pentru 30.000 de persoane.

Preţurile alimentelor, băuturilor şi benzinei au ajuns la niveluri-record în Haiti, iar unele persoane profită de lipsa celor mai elementare bunuri pentru a face speculă. Vânzătorii ambulanţi de apă şi de sucuri au crescut preţurile cu peste 100%, în comparaţie cu cele dinaintea cutremurului. O sticlă de 25 de centilitri de apă potabilă s-a scumpit de trei ori, iar preţul sucului s-a dublat. Cartelele pentru telefonul mobil, ţigările şi alcoolul au fost, de asemenea, afectate de inflaţie. Preţurile sunt duble. Acelaşi lucru poate fi constatat la hotelurile din Port-au-Prince, luate cu asalt de zeci de jurnalişti, veniţi din întreaga lume pentru a relata despre catastrofă. Când negociază cu ei, haitienii nu le mai spun acestora preţurile în moneda lor naţională, ci în dolari.

Într-un oraş în care 90% dintre restaurante şi supermarketuri s-au prăbuşit, a mânca în mod corect a devenit un lux, care este plătit scump. O farfurie de paste cu sos de tomate porneşte de la preţul de 11 dolari, iar omleta costă 13 dolari. Astfel, preţurile de la Port-au-Prince, capitala celei mai sărace ţări de pe continentul american, au ajuns la acelaşi nivel cu preţurile din Madrid sau Roma. Închirierea unui taxi cu şofer pentru o zi a ajuns să coste 300 de dolari. Această sumă reprezintă o adevărată avere, într-o ţară în care venitul mediu zilnic al unui muncitor este de aproximativ patru dolari.