Slănina şi făina reprezintă reperele de moment ale PD-L Constanţa. Nu mă refer, desigur, la conţinutul dialectic al unor pungi electorale, ci la substanţa luptei de clasă din acest partid. Agăţate în podul şefiei, adică, vreau să zic, exact pe locul preşedintelui, ocupat, în prezent, de Mircea Banias, slănina şi făina fac tuturor cu ochiul. Şi nu s-ar spune că nu sunt destui pofticioşi. Pînă mai ieri existau oarece criterii de selecţie a celor care doreau să candideze la statutul de lider al organizaţiei judeţene a PD-L. Nu cocheta chiar oricine cu funcţia asta. Contau vechimea, activitatea desfăşurată în partid, profilul moral, experienţa dobîndită în plan politic etc. Mă rog, existau nişte repere. Ca să ajungi pe o asemenea platformă, nu numai în PD-L, ci şi în alte partide, era cale lungă… Acum, din cîte observ, s-a mărit numărul celor care se uită cu un ochi la făină şi cu celălalt la slănină! Cîţiva dintre ei, cu tupeul caracteristic celor care schimbă partidele ca pe izmene, încearcă să-şi tragă o bucată bună de slănină şi o cană de făină. Spun unii, invocînd poezia leşinată a democraţiei de doi lei, că numărul mare de candidaţi reprezintă o chestiune benefică pentru partid. Că, vezi Doamne, au de unde alege Aiurea! A tunat şi i-a adunat! Cînd dominante sunt mediocritatea şi dorinţa de parvenire cu orice preţ, mă îndoiesc de înţelepciunea unui asemenea raţionament. În fapt, ca la priveghi, poftitorii de putere păzesc cu un ochi slănina şi cu celălalt făina. Acolo unde este vorba despre existenţa unor găşti, idealurile pedeliste sunt vegheate cu rîndul de către cei care, după ce au fost scoşi în şuturi din PSD sau PNL, pozează în “naşii” PD-L! Normal, cînd vine vorba despre slănină şi făină, tupeul traseiştilor politici depăşeşte nivelul admis de poluare morală din politică. De fapt şi de drept, în perspectiva alegerilor de partid, asistăm la o diluare a conceptului de concurenţă. În fapt, disputa se rezumă la slănina şi făina din partid. Dintr-un anumit punct de vedere, slănina şi făina au avut şi un efect pozitiv. Mirosul de afumătură i-a scos la suprafaţă pe toţi cei care, într-o formulă mai mult sau mai puţin parşivă, complotau pe ascuns împotriva lui Banias. Ca să apuci de slănină, este musai să ocupi o poziţie strategică pe un scăunel adecvat. Disputa pentru această poziţie a căpătat conotaţii hilare. Numărul mare de pretinşi lideri indică, în acest moment, gradul ridicat de diluare a organizaţiei judeţene. Pînă la alegeri, vom asista, cu siguranţă, la intensificarea cafturilor politice din interiorul acestei formaţiuni politice, chiar dacă unul dintre candidaţi promite că nu va contribui la dezbinarea partidului. Poate că domnul în cauză nu a realizat care sunt efectele colaterale ale slăninei atîrnate lîngă făină… Este suficient să rememorăm perioada în care Elena Udrea dădea cu mopul prin PD-L Constanţa, cuprisă fiind de plăcerea de a exclude activişti pe bandă rulantă. În cele din urmă, în ciuda eroismului afişat de Chirilă şi excluşii săi, tot cei de la Bucureşti au făcut legea în filiala locală! Sunt sigur că aşa se va întîmpla şi cu prilejul alegerilor din primăvara acestui an, chiar dacă nucleul din jurul deputatului Iorguş, care pozează în soarele partidului (!!!), revendică, încă de pe acum, făina şi slănina din podul pedelist! În aparenţă, nucleul amintit pare a fi unul solid. În realitate, este instabil, găunos şi predispus la trădare. Cînd au avut nevoie de sprijinul lui, unii dintre marii moralişti de sub “soarele pedelist” i-au pupat mîna lui Banias. Acum vor să i-o rupă! La fel vor proceda şi între ei. Firesc, slănina şi făina nu-i pot sătura pe toţi…