Normele româneşti din domeniul muncii restricţionează activităţile temporare, iar firmele de resurse umane trebuie să găsească artificii dintre cele mai diverse pentru a funcţiona în legalitate. Potrivit managerului firmei de resurse umane Lugera&Makler, Cristina Săvuică, legile româneşti care reglementează munca temporară, precum leasingul de personal, sînt copiate din alte state, fără a fi adaptate la piaţa românească. Codul Muncii defineşte munca prin agent temporar ca activitatea bazată pe încheierea unui contract de punere la dispoziţie, prin care firma de resurse umane oferă clientului un număr de angajaţi de care acesta are nevoie pentru o anumită perioadă. Legile româneşti spun că munca temporară se poate face doar în două situaţii: fie cînd angajaţii pleacă în concediu, fie cînd firma are nevoie de forţă de muncă sezonieră. Cu toate că multe companii multinaţionale solicită un număr mare de muncitori sezonieri în anumite perioade ale anului, vidul legislativ îi face pe români mai reticenţi la acest tip de angajare. "Românii consideră că un contract de muncă temporară nu le oferă aceleaşi beneficii ca unul pe perioadă nedeterminată, de aceea trebuie să ducem muncă de lămurire cu ei şi să le prezentăm avantajele acestuia", a declarat Săvuică. În acest sens, firmele de resurse umane au depus mai multe memorii la Ministerul Muncii şi Egalităţii de Şanse pentru modificarea şi flexibilizarea Codului Muncii, care însă au rămas fără răspuns. Managerul de la Lugera&Makler a mai declarat că 60% din cifra de afaceri de anul trecut a companiei a fost generat de leasingul de personal, rezultînd astfel o cifră de afaceri de 7,5 milioane de euro şi un profit de 216.000 de euro.