Președintele Klaus Iohannis a susținut o conferință de presă marți, pe 27 decembrie, prin care a anunțat că nu acceptă propunerea PSD-ALDE privind desemnarea lui Sevil Shhaideh ca premier al României.
Scandalos este faptul că președintele României nu a făcut public niciunul dintre motivele care au stat la baza acestei decizii. La fel ca și în momentul în care a amânat decizia până după Crăciun. Singurele afirmații ieșite pe gura lui Iohannis sunt legate de faptul că a cântărit argumentele pro și contra desemnării lui Shhaideh. Este dificil de prevăzut ce se va întâmpla în continuare, având în vedere că o decizie de o asemenea greutate politică nu poate fi asumată pur și simplu "pe barba" președintelui, fără nicio explicație de natură legală sau constituțională. O declarație de genul "Aștept de la PSD și ALDE o altă propunere de premier" și atât nu ajunge. Nu într-un stat care se vrea democratic și nu din partea unui președinte care se erijează drept reprezentant al străzii, exponent al unei mișcări care susține că vrea reformarea și modernizarea statului. "C-așa vreau eu" nu ajunge. Nici măcar pentru susținătorii învederați ai șefului statului. "C-așa vreau eu" poate fi folosit drept argument, poate, în Congo și, cu siguranță, în Coreea de Nord. Nu și într-un stat membru al Uniunii Europene. Într-o democrație, președintele trebuie să explice de ce respinge premierul propus de o majoritate parlamentară validată prin vot valabil exprimat. Masiv sau minoritar, reprezentativ sau nu. Astea sunt simple amănunte.
În condițiile de față, președintele este atacabil. S-a așezat singur în această poziție vulnerabilă doar pentru că nu simte nevoia să dea explicații privind motivele pentru care a declanșat această criză politică fără precedent.
Cât despre speculațiile pe marginea motivelor care l-au împins pe Iohannis să ignore voința celor pe care electoratul i-a cadorisit cu majoritatea parlamentară... Sperăm doar că principalele motive nu sunt legate de etnia și religia lui Sevil Shhaideh. Pentru simplul fapt că aceste argumente ar putea fi folosite la fel de ușor împotriva lui Iohannis, care este și sas, și luteran. Dacă este vorba, în schimb, despre vreo problemă de securitate națională, care implică originea siriană a soțului lui Sevil Shhaideh, președintele ar fi putut să menționeze măcar tema, ascunzându-se apoi în spatele sintagmei "strict secret", pentru a nu da mai multe detalii. El s-a mulțumit însă să refuze, cu aroganță, să dea vreo explicație românilor pentru decizia luată. Or, numai din punctul ăsta de vedere s-a postat într-o poziție extrem de vulnerabilă (pentru un stat democratic, reamintim, pentru că, dacă România a devenit între timp dictatură, faptele lui Iohannis sunt perfect normale), care îl poate costa mandatul.
Așteptăm reacția reprezentanților majorității parlamentare nou-formate, constituită din PSD, ALDE și UDMR, care au avertizat înainte de Crăciun că, în cazul în care Iohannis nu o va desemna pe Shhaideh ca premier, nu exclud varianta suspendării președintelui. Surprinzător, liderii PSD, care atunci când au avantajul voturilor reacționează extrem de ferm și de rapid în situații de criză, nu s-au grăbit să îi răspundă lui Iohannis la cald și au preferat să cântărească următoarele mutări.
Citește și:
PSD - ALDE: Șeful statului vrea să fie suspendat pentru a se reinventa