Filosoful grec Socrate (469-399 î.Hr.), care a plătit cu viaţa pentru învăţătura şi activitatea sa nonconformistă, a fost achitat după 2.500 de ani de la moarte, într-un proces rejudecat simbolic în Grecia. De data aceasta, inculpatul, care din motive evidente nu a putut să fie prezent la proces, a fost reprezentat de zece avocaţi şi apărători ai drepturilor omului. Procesul, desfăşurat la fel ca şi cel din 399 î.Hr., la Atena, nu a fost lipsit de celebra ironie socratică, dar verdictul a fost altul. Filosoful a fost acuzat de nerecunoaşterea zeilor şi că, prin învăţătura sa, corupea minţile tinerilor. Socrate, care s-a apărat de unul singur, a sfidat curtea, dând dovadă de o ironie caustică pe durata întregului proces, spunând atenienilor că ar trebui răsplătit pentru ceea ce a făcut în planul trezirii conştiinţelor. A fost găsit însă vinovat de conspiraţie împotriva Atenei şi condamnat la moarte sau exil permanent. A ales să moară: a băut cucută şi a murit câteva minute mai târziu.

Rejudecarea procesului a fost organizată de Fundaţia Onassis. De această dată, Socrate a fost judecat de un complet compus din zece cunoscuţi judecători din Marea Britanie, Franţa, SUA, Elveţia şi Grecia, bucurându-se de 866 de spectatori. Părerile judecătorilor s-au împărţit în mod egal, ceea ce, potrivit legilor din Atena antică, înseamnă achitarea inculpatului. Printre spectatori, 584 au declarat că filosoful a fost nevinovat şi numai 282 l-au considerat culpabil. Astfel, Socrate a fost achitat!