La naştere, ursitoarele i-au menit Sofiei Vicoveanca să aducă bucurie în sufletul celor ce-i ascultă cântecele, care prind viaţă prin vocea sa, atât de specială. La cei 69 de ani pe care îi aniversează astăzi, prin muncă, îndrăgita interpretă de muzică populară merge pe acelaşi drum hărăzit de bunul Dumnezeu, căruia îi mulţumeşte în fiecare zi, pentru reuşite şi sănătate. De cinci decenii - în prima zi a lui Brumărel, actriţa va serba 51 de ani de carieră - Sofia Vicoveanca slujeşte cu dragoste şi dăruire totală cântecul popular, conştientă de responsabilitatea darului cu care a fost înzestrată. Cu aceeaşi emoţie în glas, îndrăgita artistă cântă doine, dar şi cântece sprinţare, de joc „cu haz de necaz”, cum îi place să spună. Cu chipul său blând, cu portul simplu, privirea inteligentă şi vocea cu un timbru inconfundabil, Sofia Vicoveanca nu are cum să nu fie îndrăgită, oriunde s-ar duce, prin sate prăfuite sau prin marile oraşe din ţară şi de peste hotare. Peste tot, ea face cunoscute, cu aceeaşi patimă, tradiţiile, doinele şi sensibilitatea ancestrală a românilor.

Sofia Vicoveanca s-a născut în Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate aflată lângă Cernăuţi, la 23 septembrie 1941, copilăria fiindu-i marcată de faptul că tatăl a fost luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. În urmă cu 51 de ani, la 18 ani, vocea sa inconfundabilă a fost remarcată, devenind artistă profesionistă a Ansamblului de cântece şi dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Bucovina sa natală îi este leagăn, dar şi sursă de inspiraţie, cântăreaţa adunând cu migală, din ţinuturile sale, zeci de cântece, înregistrate apoi la case de discuri, la radio şi televiziune. Artist complet, îndrăgostit de poezie şi desen - cel mai recent volum său, „Taine în adânc păstrate. Proză. Poezie. Desen”, a fost lansat şi la Constanţa, la sfârşitul lunii iulie - Sofia Vicoveanca a realizat şi numeroase filme. Memorabil este rolul Victoriei Lipan, care i se potriveşte ca o mănuşă, din „Baltagul” lui Sadoveanu.

Ca o recunoaştere a activităţii sale de jumătate de veac în slujba muzicii populare româneşti, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distincţii, printre care: „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1973), Medalia „Tudor Vladimirescu\" clasa I (1975), Medalia „Meritul Cultural\" clasa I (1976), Crucea Naţională „Serviciul Credincios” clasa a III-a (2002) sau Ordinul Naţional „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer (2004). Însă, mai presus de orice apreciere oficială se află preţuirea pe care i-o arată, cu orice prilej, publicul drag.