Pe 21 iunie, în cea mai lungă zi a anului, marcăm debutul verii astronomice, denumit și solstiţiul de vară. Evenimentul este asociat cu diverse tradiţii populare, care marchează noi începuturi. Oamenii din toată lumea sărbătoresc această zi cu petreceri, cântece, dansuri şi focuri uriaşe. În România, solstiţiul de vară este asociat cu sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută în popor şi ca Drăgaica, celebrată pe 24 iunie. Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar şi poartă în unele locuri şi numele ”Cap de vară”. Conform tradiţiei româneşti, solstițiul de vară se serbează prin focurile de Sânziene. Oamenii se rotesc în jurul rugurilor aprinse, apoi aruncă nişte brâuri de pelin în foc, pentru ca, alături de acestea, să ardă toate posibilele necazuri care se pot abate asupra lor.

Cea mai lungă zi a anului este pe 21 iunie, eveniment care marchează debutul verii astronomice, denumit și solstiţiul de vară. El este asociat cu diverse tradiţii populare, care marchează adesea noi începuturi. Oamenii din toată lumea sărbătoresc această zi cu petreceri, picnicuri, cântece, dansuri şi focuri uriaşe. În vechime, solstiţiul de vară era folosit pentru a calcula momentele importante privind muncile agricole, fiind, de asemenea, o perioadă foarte populară din an pentru a organiza nunţi. În China antică, solstiţiul de vară era asociat cu energiile feminine - yin. Atunci se celebra Pământul, feminitatea, fiind o sărbătoare complementară solstiţiului de iarnă, asociat cu Raiul, masculinitatea şi energiile yang. În vechea Galie, actuala Franţă, avea loc sărbătoarea Eponei, zeiţa fertilităţii şi protectoarea cailor, în timp ce în zonele populate de triburile germane, slave şi celtice se aprindeau focuri uriaşe. În America de Nord, băştinaşii aveau diverse ritualuri prin care sărbătoreau soarele, cu dansuri şi post alimentar.

SĂRBĂTOAREA SÂNZIENELOR LA ROMÂNI

În România, solstiţiul de vară este asociat cu sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută în popor şi ca Drăgaica, celebrată pe 24 iunie. Asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar şi poartă în unele locuri şi numele ”Cap de vară”. Conform tradiţiei româneşti, solstițiul de vară se serbează prin focurile de Sânziene. Oamenii se rotesc în jurul rugurilor aprinse, apoi aruncă nişte brâuri de pelin în foc, pentru ca, alături de acestea, să ardă toate posibilele necazuri care se pot abate asupra lor. Se spune că cine va trece prin foc sau vă sări peste el în această noapte va fi apărat de boli, de duhuri rele şi va fi fericit. Potrivit credințelor din bătrâni, solstițiul de vară este favorabil unor magii puternice, care își pot pune amprenta pozitivă asupra unor schimbări din dragoste, prosperitate sau sănătate. Energia solstițiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, vitalității, creativității și belșugului. Încă din Antichitate, se credea că magia practicată în timpul solstițiului de vară are darul de a materializa dorințe sau aspirații aparent imposibile.